Grădina și Izvorul tăinuit

 A doua zi de Crăciun (26 decembrie) este dedicată **Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu**. Termenul de „sobor” înseamnă adunare – noi, credincioșii, ne adunăm astăzi să o cinstim pe Aceea care a împrumutat trup din trupul ei Fiului lui Dumnezeu, devenind „Poarta Cerului”.

:

---

Se spune că un pustnic bătrân a fost întrebat de un ucenic:

— Părinte, de ce o cinstim atât de mult pe Maica Domnului chiar a doua zi de Crăciun? Nu este sărbătoarea Domnului Hristos?

Bătrânul l-a scos pe ucenic în grădina mănăstirii și i-a arătat un trandafir superb care înflorise în plină iarnă, lângă un izvor.

— Vezi acest trandafir? întreba pustnicul. Toată lumea se minunează de frumusețea și de mirosul lui. Dar cine se gândește la **pământul** care l-a hrănit, la **rădăcina** care l-a ținut și la **izvorul** care i-a dat apă pe ascuns?

— Domnul Hristos este Floarea cea de preț, dar Maica Domnului este Pământul cel binecuvântat care L-a purtat. Ea este Izvorul din care a țâșnit Apa Vieții. Astăzi ne adunăm nu ca să uităm de Floare, ci ca să mulțumim Pământului care a făcut posibil ca noi să avem Floarea. Fără „Da”-ul Mariei, noi nu am fi avut bucuria mântuirii.

> **Învățătura:** Soborul Maicii Domnului ne învață recunoștința. Așa cum după o mare reușită a unui fiu, lumea merge să o felicite pe mamă, tot așa Biserica merge astăzi la Maica Domnului, „Munca Duhului Sfânt”, să-i mulțumească pentru ascultare și iubire.

---

## 2. Minunea: Scara de mătase a rugăciunii

O minune adesea povestită în tradiția athonită (legată de grija Maicii Domnului după Naștere) este cea a **Acoperământului milostivirii**.

Se povestește că un călugăr evlavios a avut o viziune în noaptea Soborului Maicii Domnului. El a văzut Raiul ca pe o cetate de lumină, dar a observat ceva ciudat: mulți oameni care păreau a fi nevrednici sau „păcătoși” intrau în Rai nu pe poarta principală, unde stătea Sfântul Apostol Petru, ci pe o fereastră laterală, urcând pe o **scară de mătase albă**.

Uimit, călugărul s-a apropiat și a văzut că la capătul de sus al scării se afla Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Ea își întinsese propriul omofor (acoperământul capului) și îi trăgea sus, unul câte unul, pe cei care în viață, deși greșiseră mult, păstraseră o fărâmă de dragoste pentru ea și îi spuseseră măcar o dată: „Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă!”.

Călugărul a înțeles atunci că, dacă Dreptatea lui Dumnezeu păzește Poarta, **Milostivirea Maicii Domnului** deschide căi neștiute spre mântuire pentru cei care se pocăiesc în ultima clipă.

> **Minunea Mărturisește:** Maica Domnului este „Mijlocitoarea” noastră. După ce L-a născut pe Hristos, ea a primit de la El darul de a fi mamă a întregului neam omenesc. Minunea ne arată că nicio rugăciune adresată ei nu rămâne fără răspuns, ea fiind cea care „îmblânzește” judecata prin dragostea ei de mamă.

---

### Gând de Sobor:

Astăzi, în a doua zi de Crăciun, nu uita să îi spui Maicii Domnului un simplu: **„Mulțumesc!”**. Ea a purtat în brațe pe Cel ce poartă întreaga lume și, prin brațele ei, ne poartă și pe noi toți spre mântuire.

**Doriți să vă ofer și o scurtă rugăciune (Axion) care se cântă la Sfânta Liturghie în cinstea Maicii Domnului în această zi?**