Pilda: Lumânarea care a refuzat să se stingă

 

---

 

Se spune că într-o mică biserică de țară, în ziua de **Odovanie a Nașterii Domnului**, un tânăr ucenic îl ajuta pe bătrânul paroh să strângă podoabele de sărbătoare. Tânărul era trist și, în timp ce stingea ultimele lumânări, a întrebat:

— *Părinte, de ce trebuie să se termine totul atât de repede? Timp de o săptămână am cântat colinde, am avut biserica plină și am simțit că cerul este aproape. De mâine, oamenii se vor întoarce la grijile lor, bradul va fi aruncat, iar lumina pare că se stinge. De ce „dăm înapoi” praznicul astăzi?*

Bătrânul preot nu i-a răspuns imediat. L-a rugat pe ucenic să ia o lumânare aprinsă de la icoana Nașterii și să iasă afară, în vântul tăios al serii de decembrie.

— *Încearcă să duci această lumină până la casa văduvei de la marginea satului fără să se stingă*, i-a spus preotul.

Ucenicul a plecat, protejând flacăra cu palmele, mergând cu pași mici și atenți. S-a luptat cu vântul și cu frigul, dar a reușit să ajungă și să aprindă candela bătrânei. Când s-a întors la biserică, preotul l-a întrebat:

— *S-a stins sărbătoarea pentru că ai ieșit cu ea din biserică?*

— *Nu, părinte*, a răspuns ucenicul, *dar a fost mult mai greu să o păstrez aprinsă afară decât aici, în altar.*

— *Vezi tu*, a explicat bătrânul, *asta este **Odovania**. Astăzi nu stingem lumina Nașterii, ci doar o scoatem din „adăpostul” liturgic al bisericii ca să o ducem în lume. În biserică e ușor să fii evlavios. Adevăratul praznic începe de mâine, când va trebui să păstrezi căldura lui Hristos în gerul egoismului, al muncii și al încercărilor. Odovania nu este sfârșitul Crăciunului, ci examenul nostru: **cât din Hristos luăm cu noi în noul an?***

---

### 💡 Învățătura Pildei

Odovania ne învață că **sărbătoarea nu moare, ci se transformă în misiune**. Dacă după Crăciun redevenim aceiași oameni nervoși, nerăbdători sau zgârciți, înseamnă că nu am înțeles nimic. Odovania este momentul în care „restituim” slujbele frumoase lui Dumnezeu, dar păstrăm „Emanuilul” (Dumnezeu este cu noi) în inimă pentru tot restul anului.

### ✨ O mică minune de Odovanie

Se povestește despre un sfânt bătrân care, în ziua de Odovanie a Nașterii, a fost văzut plângând în fața icoanei. Când ucenicii l-au întrebat de ce plânge la un praznic atât de vesel, el a răspuns:

— *„Plâng de bucurie, căci am văzut cum, la ultimul imn cântat astăzi, Pruncul din icoană nu S-a retras în cer, ci S-a coborât în inimile voastre. Dar plâng și de teamă, ca nu cumva mâine, când veți ieși în lume, să Îl lăsați la poarta bisericii, ca pe un haine veche de care nu mai aveți nevoie.”*

Martorii spun că în acea clipă, o mireasmă de busuioc și fân proaspăt a umplut biserica, deși era mijlocul iernii, semn că Pruncul rămâne acolo unde este dorit.

---