Cele patru peșteri și Pruncul Cel Sfânt

 Hristos Se naște! Să Îl slăvim!

Această pildă, adesea rostită de părinții duhovnici în noaptea de Crăciun, ne vorbește despre modul în care **Pruncul Iisus alege unde să Se nască** și despre ce anume caută El cu adevărat în inimile noastre.

---

 

Se spune că în noaptea sfântă, înainte ca Fecioara Maria să nască, un înger a fost trimis de Dumnezeu să găsească cel mai potrivit loc pentru venirea pe lume a Împăratului Lumii. Îngerul a cercetat patru inimi, care erau ca patru peșteri:

1.  **Prima peșteră (Inima mândrului):** Era o casă bogată, cu pereți de marmură și paturi de aur. Dar când îngerul a intrat, a văzut că înăuntru era un frig cumplit, deși ardea focul în vatră. Era **frigul mândriei**. Stăpânul casei se gândea doar la cât de mare este el. Îngerul a oftat: *"Aici nu este loc pentru Cel Smerit"*.

2.  **A doua peșteră (Inima bogatului iubitor de argint):** Era o cămară plină de provizii, bani și haine scumpe. Nu mai era loc nici să arunci un ac. Inima era atât de **plină de lucruri**, încât nu mai rămăsese niciun colțișor pentru un oaspete. Îngerul a zis: *"Aici nu este loc pentru Cel Sărac"*.

3.  **A treia peșteră (Inima celui zgomotos):** Era o tavernă unde se cânta, se striga și se petrecea cu mare larmă. Oamenii vorbeau toți deodată și nimeni nu asculta pe nimeni. Era **zgomotul lumii**. Îngerul a înțeles: *"Aici nu se poate auzi glasul Pruncului"*.

4.  **A patra peșteră (Ieslea cea smerită):** În cele din urmă, îngerul a găsit o peșteră adevărată, unde se adăposteau animalele. Era săracă, mirosea a fân proaspăt și era liniște. Nu era nimic de preț acolo, decât un lucru: **era deschisă și pregătită să primească pe oricine avea nevoie de adăpost.**

În acel moment, Fecioara Maria și Iosif au intrat în peșteră. Iar Pruncul Iisus a ales să Se nască pe fânul uscat, între dobitoacele cele smerite.

**De ce?** Pentru că paiele de sub Prunc reprezentau **smerenia**, dobitoacele care Îl încălzeau cu suflarea lor reprezentau **bunătatea nevinovată**, iar întunericul peșterii era luminat de **Steaua credinței**.

---

### 💡 Învățătura Pildei

Crăciunul nu este despre cât de frumos ne împodobim casele exterioare, ci despre cât de **goală de mândrie** și de **plină de liniște** este peștera inimii noastre. Hristos nu caută palate de aur, ci caută o inimă care să Îi spună simplu: **„Doamne, n-am nimic de preț să-Ți dau, dar Îți dau locul acesta mic din sufletul meu, ca să Te odihnești în el.”**

Atunci când inima noastră devine „iesle”, adică un loc unde se hrănește cel flămând și unde găsește odihnă cel obosit, abia atunci Crăciunul devine cu adevărat o minune.