REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Nu mă lăsa, Doamne! Doamne, atât de dor îmi e de brațul Tău Și pe zi ce trece tot mai mult mă adâncesc în hău, Noaptea mă înconjoară cu joc de himere, Iar cerul se clatină, ascunzându-și lumina din stele. Aripă de înger trimite, Doamne, de aici să mă scoată, Nu mă lăsa să îmi irosesc în păcate, viața toată, Rugăciunea mea, cea de pe urmă, ascultă, Nu mă părăsi în lumea asta oarbă, surdă și mută. Pentru păcătoșii ca mine Ți-ai dat Fiul pe cruce, Ca, în strâmtorare, la picioarele Lui, genunchii să-și plece, Tu știi că celui ce i se iartă mai mult, mai mult va iubi Trimite, Doamne, Duhul Tău cel Sfânt și ne vom izbăvi. Tu, Doamne! Simt cum sufletul mi se umple de fericire, Fără să știu cine e și de unde vine, E o lumină divină picurată din nemurire, Ce s-a născut pe lume odată cu mine. Deși ești infinit, TU încapi în inima mea Și mă aștepți să întru cu gândul și mintea în ea, Iar eu rătăcesc haihui cu păcatul prin lume, Lăsându-te zăvorât, uitând să te chem pe nume. Mi-ai lăsat ca dar p

 

 Îngerul meu păzitor  Sub aripa ta ocrotitoare  Îngere al meu,eu mă simt bine, Sub  aripa ta protectoare Tu, nu mă lași singur pe lume. Când stai pe umărul meu cel drept, Îți simt prezența și-mi dai putere, Îmi dai gândul bun și înțelept , Mă ajuti la greu și la durere. Din alte sfere tu ai venit , Cărarea vieții să-mi luminezi Căci Creatorul mi te-a dăruit, Prin taina ce-am primit-o la Botez Vreau să-mi fii alături  mereu Să m-ajuți să trec în veșnicie  Și-n fața Bunului Dumnezeu  Tu să-mi fii a mea chezășie! Valentina Petraru

Odată, un pustnic tare bun la suflet se învecina cu un călugăr leneş, căruia nu-i plăcea să muncească şi ca să-şi ducă zilele, mergea pe ascuns la coliba vecinului şi-i fură lucrurile. Pustnicul a înţeles cum stau lucrurile, dar nu i-a zis nimic şi nu l-a învinovăţit niciodată. - Dacă face asemenea lucruri, înseamnă că are multă nevoie, îşi zicea deseori în cugetul sau bătrânul milostiv. Muncea din greu ca să reuşească să se întreţină şi pe sine şi pe leneş şi nu se ajungea, pentru că hoţul, luând tăcerea lui drept prostie, se obrăznicise în ultimul hal şi nu-i lăsa aproape nici pâine să mănânce. Mergând dimineţile să se împărtăşească cu Preacuratele Taine, pustnicul, trecea pe la chilia fratelui care fură şi-i zicea: - Iartă-mă, frate, dacă ţi-am greşit! - Ah, fraierul! zicea în sinea lui acela. Şi bătrânul mergea la biserică să se unească cu Dum¬nezeul iubirii, iar acela intra şi luă tot ce găsea, pâine, legume, grăunte şi de multe ori chiar şi apă pentru că-i venea greu s-o aducă de

  1 Deci, cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. 2 Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. 3 Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. 4 Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: 5 Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? 6 Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. 7 A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. 8 Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. 9 Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr pe care-l înviase din morți. 10 Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe L

  4 Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă. 5 Îngăduința voastră să se facă știută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. 6 Nu vă împovărați cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. 7 Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus. 8 Mai departe, fraților, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă, la acestea să vă fie gândul. 9 Cele ce ați învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut la mine, acestea să le faceți, și Dumnezeul păcii va fi cu voi.

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

  Facere 49, 1-2, 8-12 1 Apoi a chemat Iacov pe fiii săi și le-a zis: «Adunați-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi. 2 Adunați-vă și ascultați-mă, fiii lui Iacov, ascultați pe Israel, ascultați pe tatăl vostru! 8 Iudo, pe tine te vor lăuda frații tăi. Mâinile tale să fie în ceafa vrăjmașilor tăi. Închina-se-vor ție feciorii tatălui tău. 9 Pui de leu ești, Iudo, fiul meu! De la jaf te-ai întors… El a îndoit genunchii și s-a culcat ca un leu, ca o leoaică… Cine-l va deștepta? 10 Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele. 11 Acela își va lega de viță asinul Său, de coardă mânzul asinei Sale. Spăla-va în vin haina Sa și în sânge de strugure veșmântul Său! 12 Ochii Lui vor scânteia ca vinul și dinții Săi vor fi albi ca laptele.  Prorocia lui Sofonie 3, 14-19 14 Bucură-te, fiica Sionului, saltă de veselie, Israele; veselește-te și te bucură din toată inima, fiică a Ierus

  F rați creștini, L uminat și slăvit este praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, pe care îl sărbătorim astăzi. Despre el ne povestește Sfânta Evanghelie, pe care ați auzit-o la Sfânta Liturghie, și care începe așa: „Cu șase zile mai înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr cel pe care îl înviase din morți. Acolo, i-au făcut un ospăț, iar Marta slujea. Și Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă“. (Ioan 12, 1-2) D upă ce Domnul a înviat pe Lazăr în Betania, a plecat de acolo și a mers într-o cetate, care se numea Efraim. Dar cu șase zile mai înainte de praznicul Paștilor evreiești, Iisus a venit din nou în Betania, unde se afla și Lazăr, pe care îl înviase din morți. Deci, acolo, în casa lui Simon leprosul, cum mărturisesc Evangheliștii Matei și Marcu, l-au pregătit Lui ospăț. Marta, ca și altă dată, slujea, pregătind cele trebuincioase pentru ospăț, iar Lazăr, fratele ei, era și el unul din cei care ședeau cu Iisus Hristos la mas

  Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, șezând pe mânzul asinei (Ioan 12, 14-15) I ubiți credincioși, D acă citim în Sfânta și dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament aflăm că toate proorociile care au fost spuse despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care la plinirea vremii a venit la neamul omenesc, s-au împlinit cu mare uimire la vremea lor. Așa vedem că sfinții prooroci, prin descoperire de la Sfântul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se va naște după trup din sămânța femeii (Facere 3, 15); că Se va naște din sămânța lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6). L a fel și pentru ziua acestui mare și prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfântului Prooroc Zaharia, care a zis: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, că iată Împăr

  „De-ai fi cunoscut și tu în ziua aceasta, cele ce sunt către pacea ta.” (Lc. 19, 42). Păcătosul este cel mai nenorocit, când are pe pământ numai norocire N imica nu neliniștește pe cei mai mulți așa de tare ca aceea că bogații cei mai prihăniți se îndulcesc de multă norocire, pe când drepții sau cei îmbunătățiți adeseori suferă cea mai amară sărăcie și mii de alte răni care sunt încă mai cumplite decât sărăcia. D e aceea mulți zic: „Unde este pronia, unde este dreptatea cea dumnezeiască, unde este judecata cea dreaptă ? Cel înfrânat și cel îmbunătățit sunt nenorociți, pe când cel desfrânat și cel rău sunt norociți; acesta este admirat, celălalt nesocotit, acesta trăiește în îndestulare și desfătare, celălalt este certat de sărăcie și de mizeria cea mai mare”. A șa vorbește cel nepriceput, dar în adevăr păcătosul este omul cel mai ticălos și mai nenorocit din lume, chiar când nu se pedepsește îndată; el tocmai atunci este cel mai nenorocit când nu se pedepsește și când nu i se în

 Să ne hrănim cu rugăciune  Să ne hrănim cu rugăciune Cu vorbe și cu fapte bune  Să nu-L răstignim pe Dumnezeu Și să urmăm  cuvântul Său. Doamne, ne iartă și ajută  Să nu mai cădem în ispită, Să fim mai buni și iubitori, Nu,precum Iuda ,trădători... Să ne hrănim cu rugăciune, Dacă pământul ne mai ține, Să fim creștini adevărați Nu,de păcate-mpovarati. Doamne,luminează-ne pe noi Cu lumina vieții de Apoi Nu, lăsa  pe cel viclean și rău  Să ne atragă într-un hău! Când ai fost pe Cruce rastignit, Pentru noi sângele Ți-ai jertfit  Pentru mântuirea noastră , Ai luat firea omenească! Valentina Petraru

 Domnul Iisus se roagă.                Departe, mult prea departe, Doamne, acum sunt Și sărbătoarea de Paște este doar o amintire, Printre străini îmi trecură anii și-s cărunt, Iar inima îmi este tristă, tristă fără de iubire. În Grădina Ghetsimani Domnul Iisus se roagă, În noaptea ce face simțurile omenirii să doarmă, Ca păcatele noastre cu ruga Sa să se șteargă, Să avem Răstignirea Lui în viață, ca sfântă armă. Când cugetul Lui e învăluit de neguri de moarte, Se roagă la Tatăl să îl ajute Paharul să-l bea, Îi spune că a îndeplinit pe pământ poruncile toate, Iar Tatăl îl primește la dreapta Sa pe veci să stea. Tatăl Ceresc, de durere, catapeteasma în două a rupt Și în noapte adâncă a stins toate luminile zilei, Ca semn că El este Fiul ce El L-a trimis în trup văzut, Să înnoiască pe Adam, ce în păcatul morții a căzut. În amintirea Răstignirii Lui, Paștele Sfânt vine Și eu îl petrec cu gândul La Domnul meu Iisus, Ajută-mă să găsesc în viață drumul către Tine, Să mă înfrupt cu o fărâmă d

 

27.04.1882: s-a născut, la Blajenii de Sus (Bistriţa-Năsăud), Nicolae Bălan (m. 1955), Mitropolit al Ardealului (1920-1955), membru de onoare al Academiei Romane (din 1920).

  1 Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. 2 Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. 3 Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. 4 Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. 5 Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. 7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. 8 Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? 9 A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; 10 Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. 11 A zis acestea, și după

  28 De aceea, fiindcă primim o împărăție neclintită, să fim mulțumitori, și așa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie și cu sfială. 1 Rămâneți întru dragostea frățească. 2 Primirea de oaspeți să n-o uitați căci prin aceasta unii, fără ca să știe, au primit în gazdă, îngeri. 3 Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca și cum ați fi închiși cu ei; aduceți-vă aminte de cei ce îndură rele, întrucât și voi sunteți în trup. 4 Cinstită să fie nunta întru toate și patul nespurcat. Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu. 5 Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: «Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi». 6 Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: «Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?». 7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința. 8 Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este a

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: - Ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică? - Avva Pimen i-a răspuns: Avraam, când a intrat în ţara făgăduinţei, şi-a cumpărat mormânt şi prin mormânt a moştenit pământul. - Ce înseamnă "mormânt"? a întrebat fratele. - Locul plânsului şi jalei, i-a spus avva Pimen.  

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

    Facere 49, 33; 50, 1-26 33 Sfârșind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, și întinzându-și picioarele sale în pat, și-a dat sfârșitul și s-a adăugat la poporul său. 1 Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat. 2 Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile. 4 Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: «De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa: 5 Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc». Și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif, 6 Iar Faraon a răspuns: «Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!» 7 Deci, s-a dus Iosif s