REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ Autor: Teolog și Jurnalist Daniel Caranda ​În contextul Anului Omagial al pastorației familiei în Patriarhia Română, ne aplecăm cu evlavie asupra tainei care transformă doi oameni într-un singur trup și o singură lucrare mântuitoare. Familia nu este doar o structură socială, ci o „mică biserică”, unde ordinea divină se oglindește în armonia dintre bărbat și femeie. ​Mirele și Mireasa: Icoana Plinirii Reciproce ​Imaginea mirelui și a miresei stând în fața Sfintei Mese, purtând sfintele cununi, este una de o profunzime copleșitoare. În viziunea noastră, ei stau acolo unde de obicei regăsim ierarhia liturgică, subliniind că în interiorul căminului, bărbatul și femeia devin „plinire și împlinire” unul altuia. Ei sunt co-autori ai sfințeniei în spațiul domestic. ​Femeia, „Cheia Casei” și Preoția Maternală ​Dacă bărbatul este chemat la o slujire jertfelnică, femeia este, prin excelență, „cheia casei” . Acest rol depășește sfera administrativă; este vorba despre o preoție matern...

 

  ​Se spune că atunci când Sfântul Apostol Marcu a intrat pentru prima dată în marea cetate a Alexandriei, papucul i s-a rupt chiar la porțile orașului. Văzând în aceasta un semn al iconomiei divine, sfântul s-a adresat primului cizmar întâlnit, pe nume Anania. În timp ce lucra la încălțarea apostolului, cizmarul s-a rănit grav la mână cu unealta de cusut, strigând de durere: „Unul este Dumnezeu!”. ​Sfântul Marcu, auzind acest strigăt, a înțeles că Duhul Sfânt pregătise deja terenul pentru propovăduire. A luat puțină tină, a uns rana cizmarului în numele lui Iisus Hristos și, pe loc, mâna s-a vindecat miraculos. Uimit de această putere, Anania l-a primit în casa sa, unde, ascultând cuvintele Evangheliei, a devenit primul botezat din Alexandria și, ulterior, succesorul sfântului pe scaunul episcopal. ​Această pildă ne învață că Dumnezeu folosește micile întâmplări ale vieții – precum un papuc rupt sau o rană neașteptată – pentru a deschide porțile mântuirii și a transforma suflet...

  https://www.facebook.com/revistaviataspirituala/ Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în m...

  14 Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într'adevăr Profetul care va să vină în lume!...“. 15 Cunoscând deci Iisus că au să vină și să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S'a dus iarăși în munte, numai El. 16 Și când s'a făcut seară, ucenicii Lui s'au coborât la mare. 17 Și intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Și iată că s'a făcut întuneric, și Iisus încă nu venise la ei. 18 Și suflând vânt mare, marea se întărâta. 19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie; și s'au înfricoșat. 20 Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeți!“ 21 Deci voiau să-L ia în corabie, și îndată corabia a sosit la țărmul la care mergeau. 22 A doua zi, mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi și că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci num...

    Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 21 Și ei, auzind, au intrat de dimineață în templu și învățau. Dar venind arhiereul și cei împreună cu el, au adunat sinedriul și tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la temniță să-i aducă. 22 Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniță; și s'au întors și au dat de veste, 23 zicând: „Temnița am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uși; dar când am deschis, înlăuntru n'am găsit pe nimeni“. 24 Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. 2...

  ​ C uviosul ieroschimonah Vasile a fost părintele duhovnicesc al starețului Paisie de la Neamț și unul dintre cei mai vestiți dascăli și lucrători ai rugăciunii lui Iisus din secolul XVIII. El era, după tradiție, din părțile Poltavei și s-a născut spre sfârșitul secolului XVII. L uând din tinerețe crucea lui Hristos, s-a făcut schimonah în Schitul Dălhăuți (Focșani), prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi și a citit multe scrieri ale Sfinților Părinți. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrător al sfintei rugăciuni și sfetnic duhovnicesc al părinților din obște. P rimind hirotonia în preot, în anul 1715 ajunge egumen al Mănăstirii Dălhăuți și vestit povățuitor de suflete, încât numele lui se făcuse cunoscut peste tot, până la domnul Țării Românești, Constantin Mavrocordat. Timp de 20 de ani, cât a fost stareț la Dălhăuți, Cuviosul Vasile adună în jurul său o obște de peste 40 de că...

  a. Viața S fântul Vasile de la Poiana Mărului a fost părintele duhovnicesc al starețului Paisie de la Neamț și unul din cei mai vestiți dascăli și lucrători ai rugăciunii lui Iisus din secolul XVIII. El era, după tradiție, din părțile Poltavei și s-a născut spre sfârșitul secolului XVII. L uând din tinerețe crucea lui Hristos, s-a făcut schimonah în Schitul Dălhăuți–Focșani, prin anii 1705–1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi și a citit multe scrieri ale Sfinților Părinți. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare lucrător al sfintei rugăciuni și sfetnic duhovnicesc al părinților din obște. P rimind hirotonia în preot, în anul 1715 ajunge egumen al Mânăstirii Dălhăuți și vestit povățuitor de suflete, încât numele lui se făcuse cunoscut peste tot, până la domnul Țării Românești, Constantin Mavrocordat. Timp de 20 de ani, cât a fost stareț la Dălhăuți, Cuviosul Vasile adună în jurul său o obște de peste...

  Glasul 4 Cele de sus căutând... A rătându-te săditură a Apostolului Petru de Dumnezeu sădită și mucenic tare și tăinuitor și Apostol al lui Hristos, ai vărsat marea învățăturilor și lumea ai veselit, Apostole Marcu, rugându-te să ne mântuiască pe noi. Glasul 4 Cele de sus căutând... H arul Duhului primind dintru înălțime, împletirile ritorilor le-ai stricat, Apostole și pe toți păgânii vânându-i, vrednicule de laudă, Sfinte Apostole Marcu, Stăpânului tău i-ai adus, propovăduind Dumnezeiasca Evanghelie.

  Troparul Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, glasul al 3-lea: Î nvățat fiind de Apostolul Petru, te-ai făcut Apostol al lui Hristos și ca un soare ai strălucit marginilor, podoaba alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a eliberat de înșelăciune și ca un stâlp al Bisericii, prin învățătura ta cea Evanghelică pe toți ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind, pomenirea ta prăznuim, de Dumnezeu grăitorule Sfinte Apostole Marcu; roagă pe Dumnezeu Cel Înduplecat prin tine, să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre. C ântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta ta cea purtătoare... Stih: Sfinte Apostole și Evanghelist Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e Apostolul Marcu văzătorul de Dumnezeu lăudându-l, chem harul Duhului, ca, insuflându-mi mie luminat, să-mi gonească neștiința și Dumnezeiască bogăție de înțelepciune să-mi dăruiască. Stih: Sfinte Apostole și Evanghelist Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P e al tău de Dumnezeu grăitor, c...

  Glasul 3 Î nvățat fiind de Apostolul Petru, te-ai făcut Apostol al lui Hristos și ca un soare ai strălucit marginilor, podoaba alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a eliberat de înșelăciune și ca un stâlp al Bisericii, prin învățătura ta cea Evanghelică pe toți ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind, pomenirea ta prăznuim, de Dumnezeu grăitorule Sfinte Apostole Marcu; roagă pe Dumnezeu Cel Înduplecat prin tine, să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

  ​Sfântul Evanghelist Marcu, de neam evreu din seminția lui Levi, a fost ucenicul iubit al Sfântului Apostol Petru, fiind numit de acesta „fiul meu” nu după trup, ci după duh, prin nașterea din baia Sfântului Botez. Numărat în ceata celor Șaptezeci de Apostoli, Marcu l-a însoțit pe Petru la Roma, unde, la rugămintea credincioșilor, a așternut în scris „Vesta Bună”, pecetluită ulterior prin autoritatea Sfântului Petru. ​Misiunea sa l-a purtat din Acvileea până în adâncurile Egiptului și ale Libiei. În Alexandria, Sfântul Marcu a pus bazele primei comunități creștine, transformând prin propovăduirea sa un pământ stăpânit de întunericul idolesc într-o grădină a virtuților. Istorici precum Eusebiu de Cezareea și Filon din Alexandria relatează uimirea lumii în fața vieții ascetice a ucenicilor săi: creștini care își împărțeau averile săracilor, posteau zile întregi și își sfințeau trupurile prin feciorie și rugăciune neîncetată. ​Pătimirea sa a început în timpul praznicului Paștilor...

  S fântul Marcu Evanghelistul la Egipt s-a grăbit, P recum albina în zbor purtând mierea ei. E giptul atunci dulceața învățăturii lui Hristos a cunoscut, D ulceața cunoașterii celei vii. P oporul s-a uimit de Hristos: D e venirea Lui în trup, d e grija Lui pentru lume, D e smerenia și smerirea Lui c a să o mântuiască pe ea, D e învierea Lui întru putere și slavă. „Întru întuneric cu adevărat umblat-am până acum. " M ai zis-au egiptenii: „Iată acum soare ne-a răsărit nouă. S ă ne bucurăm, popor de astă zi luminoasă!" M arcu pe duhovnicescul său ogor c u al său sânge l-a udat, D in care pricină toți idolii s-au dărâmat, I ar Egiptul la Sfântul Botez a venit: P ământul faraon Hor O gorul lui Dumnezeu s-a făcut, A Sa Apostolească Biserică.