REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

  23 Și intrând El în corabie, ucenicii Săi L-au urmat. 24 Și, iată, furtună grea s'a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. 25 Și venind ucenicii la El, L-au trezit, zicându-I: „Doamne, mântuiește-ne, că pierim!“ 26 Și Iisus le-a zis: „De ce vă este frică, puțin-credincioșilor?“ Atunci S'a ridicat, a certat vânturile și marea și s'a făcut liniște mare. 27 Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine este Acesta, că și vânturile și marea ascultă de El?...“.

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. 10 Că dacă'n timp ce eram vrăjmași ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, odată împăcați, prin viața Lui ne vom mântui. 11 Și nu numai atât, ci ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. 12 De aceea, așa cum printr'un om a intrat păcatul în lume - și, prin păcat, moartea d -, tot astfel moartea a trecut în toți oamenii prin aceea că toți au păcătuit. 13 Căci păcatul era în lume pân'la lege, dar atunci când nu există lege, păcatul nu se socotește. 14 Dar de la Adam până la Moise moartea a domnit și peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea greșelii lui Adam, care este chip al celui ce avea să vină e . 15 Dar cu greșala nu e așa cum e cu harul; că dacă cei mulți au murit prin greșala unuia, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul Lui au prisosit asupra celor mulț...

  ​🌾 Pilda creștină: Tăblița de piatră și ceara mândriei ​Se spune că un tânăr ucenic dintr-o mănăstire îndepărtată se chinuia de multă vreme să învețe rânduiala rugăciunii inimii, dar gândurile de mândrie îi spuneau mereu că el știe destul și că nu are nevoie de îndrumarea bătrânului său duhovnic. ​Într-o seară, după slujbă, ucenicul a găsit pe masă o tăbliță de piatră aspră și un bucățel de ceară moale. Privindu-le, duhovnicul l-a întrebat: — Fiule, dacă ai vrea să scrii pe ele numele Maicii Domnului, pe care ai alege-o? — Pe ceară, părinte, a răspuns ucenicul zâmbind. Pe ceară este ușor, degetul apasă fără efort și literele se văd îndată. Piatra este prea tare, neînduplecată, nu primește nimic de la mine. ​Bătrânul a suspinat cu blândețe și i-a spus: — Vezi tu, frate, inima ta este acum ca această piatră aspră: plină de mândrie, rece și nesimțitoare la sfaturile duhovnicești. Tu crezi că harul se scrie doar pe sufletele moi ca ceara, prin efortul tău superficial. Însă ți...

       Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai stat împreună cu ucenicii Tăi la Cina cea de pe urmă și cu mare umilință le-ai spălat picioarele tuturor, chiar și pe ale aceluia care Te-a vândut și luând apoi în mâinile Tale pâine și vin și binecuvântându-le, le-ai făcut Însuși trupul și sângele Tău cu care i-ai împărtășit zicând : Luați, mâncați și beți, că acestea sunt Trupul și Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre , mântuiește-mă!  Cel ce tot întru această zi Te-ai înălțat la cer și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, ca să împărățești împreună cu El în veci, ca Unul Născut Fiul al Său preaiubit, rogu-Te, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi și ale Sfântului ierarh Nicolae, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii și ale celor răposați. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinți ca să-mi plâng păcatele mele; darul Tău cel curățitor care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele și să ...

  Troparul Sfântului Apostol Bartolomeu, glasul al 3-lea: S finților Apostoli rugați pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a așternut... Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. M ai înainte-știutorul a toate și Dumnezeu, mintea ta cea dumnezeiască văzând-o, te-a ales și te-a împreunat cu ceata Apostolilor, Sfinte Bartolomeu prealăudate, cu harul luminând inima ta. Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. L a înălțimea faptelor bune suindu-te, cu limbă de foc insuflată, împărțită în chipul focului te-ai îmbogățit, ca un Apostol al lui Hristos, prin venirea Mângâietorului, preamărite, uscăciunea păgânătătii și deșertăciunea ai cheltuit-o. Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul... Stih: Sfinte Apostole Bartolomeu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a un izvor de apă de mântuire ai ieșit, Apostole Bartolomeu preacinstite și rod înmulțit...

  Glasul 3 S finților Apostoli rugați pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

  ​Sfîntul Apostol Vartolomeu a fost unul din cei doisprezece apostoli. După primirea Sfîntului Duh, au căzut sorții, pe el și pe Sfîntul Apostol Filip, ca să meargă în Siria și în Asia de sus, pentru propovăduirea cuvîntului lui Dumnezeu. După ce au plecat în părțile acelea, uneori umblînd împreună, alteori despărțiți prin cetăți și apoi iarăși întîlnindu-se, întorceau cu învățăturile lor pe mulți oameni spre mîntuire. ​Deci într-o vreme, despărțindu-se ei și ducîndu-se în părțile Asiei mici spre a propovădui cuvîntul lui Dumnezeu popoarelor sălbatice din Lidia și Misia, Sfîntului Vartolomeu, care era prin alte cetăți, i-a poruncit Dumnezeu să meargă în ajutorul lui Filip. Întîlnindu-se, amîndoi într-un gînd sufereau ostenelile și relele pătimiri apostolești, precum se scrie despre aceasta în pătimirea Sfîntului Apostol Filip: ​Sfîntul Apostol Vartolomeu a fost trimis de Dumnezeu în ajutorul lui Filip, căruia îi urma și sora lui, fecioara Mariamia, toți slujind la mîntuirea oam...

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Apostol Bartolomeu s-a născut în Cana Galileii și a fost unul din cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. După Pogorârea Sfântului Duh în Ziua Cincizecimii, Sfinților Apostoli Bartolomeu și Filip (14 noiembrie) le-a căzut prin sorți să propovăduiască Evanghelia în Siria și Asia Mică. În propovăduirea lor au rătăcit prin diferite cetăți, iar apoi s-au întâlnit din nou. Însoțindu-l pe Sfântul Apostol Filip era sora lui, sfânta fecioară Mariamni. ​Străbătând cetățile Siriei și Misiei, au trecut prin multe greutăți și necazuri, au fost împroșcați cu pietre și au fost închiși în temniță. Într-unul din sate l-au întâlnit pe Apostolul Ioan Teologul, și împreună au plecat în Frigia. În cetatea Hierapole, prin puterea rugăciunilor lor, au distrus un viperă enormă pe care păgânii o adorau ca pe un zeu. Sfinții Apostoli Bartolomeu și Filip cu sora lui au confirmat propovăduirea lo...

  M onahul în singurătatea bisericii C u căldură se roagă ș i întunericul sufletului lui A stfel îl alungă. D eodată în biserică apare un monah străin - N imic nu este ciudat în aceasta. S trăinul începe să cânte ca un cântăreț măiestru, Ș i monahul începe și el: Ceea ce ești mai cinstită. . . Î n cinstea Maicii lui Dumnezeu, Maica noastră slăvită. D ar minunatul străin îl întrerupe și-i zice: „Între noi altfel această cântare se cântă. N oi altfel începem și iată: C uvine-se cu adevărat, Părinte!" C uvine-se cu adevărat atunci cântă străinul, P ână la sfârșit. M onahul sorbi totul, nevrând să piardă nici un cuvânt. „ O prea cinstite frate, ce ușor suflu eu acum! D ăruiește-mi, rogu-te și mie cântarea! Î ngăduie-mi să mi-o copii în slove!" D ar el condei și hârtie la îndemână nu avea: B iserica loc de rugăciune este, I ar nu de scris! A tunci al sfințeniei nopții oaspete S emnul Crucii peste biserică făcu, Ș i scrise cu degetul pe o piatră. E l scri...

  ​Minunea a fost aceasta: într-o noapte un monah citea Canonul Năcătoarei de Dumnezeu și cânta „Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii" în chilia lui de la Mânăstirea Pantocrator, numită acum „Axion Estin", după numele icoanei. Monahul își zicea singur rugăciunile, deoarece Bătrânul lui era plecat la Karyes. ​Deodată în biserică a apărut un bărbat care a început să cânte „Cuvine-se cu adevărat. " Până atunci acea cântare era necunoscută în Biserică. ​Auzind cântarea, monahul a rămas cuprins de bucurie, atât la auzul cuvintelor, cât și la cântarea îngerească. „Așa se cântă printre noi slava Maicii Domnului", a zis străinul către monah. ​Monahul a voit să-și copie cuvintele și de aceea a adus o tăbliță de piatră. Dar străinul a scris el însuși pe ea cu degetul, ca și când tăblița ar fi fost de ceară. După aceea el fără veste s-a făcut nevăzut. Bărbatul cel străin era Sfântul Arhanghel Gavriil. ​Tăblița a fost dusă la Constantinopol, iar cântarea aceasta a Mai...

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Conform Tradiției, în timpul persecuției iconoclaste a lui Leon al III-lea Isaurul (717-741), o Icoană a Născătoarei de Dumnezeu a fost lovită cu sabia de unul dintre ostașii împăratului. Sânge a curs din Icoană în mare. Zdruncinat de acest semn, păcătosul pocăit a fugit pe Muntele Athos. Într-o zi a văzut Icoana, care plutise de la Constantinopol, zăcând pe țărm; încă sângera și vopsea apa în roșu. A alergat spre ea și, cu frică și cutremur, a dus-o la biserica Protaton. Acolo Icoana a încetat să mai sângereze, indicând că Preasfânta Fecioara îl iertase pentru pângărirea sfintei sale Icoane. ​Mulți ani mai târziu, un anume Bătrân și ucenicul său trăiau într-o peșteră lângă Karyes. Într-o sâmbătă seara din anul 982, Bătrânul s-a dus la Privegherea de toată noaptea la Karyes, lăsându-și ucenicul să citească slujba în chilia lor. Când s-a întunecat, un monah necunoscut a venit la ...

 

  ​Într-o veche cetate din părțile Bitiniei, trăia un olar bătrân care făcea vase din lut simplu. Într-o zi, un ucenic l-a întrebat: — Învățătorule, de ce unii oameni par atât de simpli la exterior, dar prezența lor schimbă totul în jur, în timp ce alții, îmbrăcați în aur, lasă doar pustiu? ​Bătrânul olar a zâmbit, a luat un vas de lut ars, curat pe dinăuntru, și a pus în el o lumânare aprinsă. Lumina străbătea prin gura vasului, încălzind și luminând colțul întunecat al atelierului. Apoi, a luat un vas de aramă poleit cu aur, dar plin de pământ și murdărie, și a încercat să pună o altă lumină acolo; flacăra s-a stins pe loc din pricina necurăției. ​— Vezi tu, a spus olarul, așa este și cu oamenii lui Dumnezeu. Sfântul Ieromucenic Timotei, Episcopul de Prusa, a fost ca acest vas de lut simplu. Pentru curăția și sfințenia vieții sale, Domnul a pus în el harul facerii de minuni. Când împăratul păgân l-a aruncat în temniță ca să-i stingă lumina, a uitat că un sfeșnic aprins de Hri...

    : Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca fe...

  21 Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22 Mulți Îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profețit? și nu în numele Tău demoni am scos? și nu în numele Tău multe minuni am făcut? 23 Și atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v'am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine, voi, cei ce lucrați fărădelegea!

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 13 Că nu prin lege i s'a dat lui Avraam sau seminției lui făgăduința că vor fi moștenitori ai lumii, ci prin dreptatea credinței. 14 Căci dacă moștenitorii sunt aceia care au legea, atunci credința e zadarnică, iar făgăduința s'a desființat; 15 fiindcă legea rodește mânie b , dar unde nu e lege, nu-i nici călcare de lege. 16 Pentru aceea este ea c din credință, ca să fie din har, și pentru ca făgăduința să fie statornică pentru toți urmașii - nu numai pentru cei din lege, ci și pentru cei din credința lui Avraam, care este părinte al nostru, al tuturor, 17 precum este scris: Te-am pus părinte al multor neamuri - în fața Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu Cel ce învie morții și pe cele ce nu sunt le cheamă ca și cum ar fi d ; 18 împotriva o...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... P omenirea cea vrednică de laudă a mucenicilor a strălucit, pe care credincioșii o săvârșim și o lăudăm cu credință, întru cunoștință strigând: Tu ești, Hristoase, întărirea mucenicilor.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Timotei, Episcopul Prusei și al Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul 1. Irmosul: D reapta Ta cea purtătoare de biruință, cu dumnezeiască cuviință întru tărie s-a prea slăvit. Că, aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcându-le. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. C a cei ce pururea stați înaintea Luminii Celei Neînserate, mucenicilor, risipind întunericul necunoștinței mele, dați-mi lumină mie, care doresc să laud cu cântări prăznuirea voastră. Stih: Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. D orind pătimito...