REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  O punte către Nașterea Domnului Duminica dinaintea Nașterii Domnului, cunoscută și ca Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului, este o zi specială în calendarul Bisericii Ortodoxe. Această duminică ne pregătește pentru marea sărbătoare a Crăciunului, aducând în atenția noastră linia genealogică a lui Iisus Hristos, așa cum este prezentată în Evanghelia după Matei. **De ce este importantă această duminică?** * **Legătura dintre divin și uman:** Prin citirea genealogiei lui Hristos, ne aducem aminte că Mântuitorul nostru este atât Dumnezeu, cât și om. El S-a născut dintr-o Fecioară, dar are și o linie genealogică care Îl leagă de poporul ales al lui Dumnezeu. * **Pregătirea pentru Naștere:** Această duminică ne îndeamnă să ne pregătim sufletește pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Prin post, rugăciune și fapte bune, ne curățim inimile și le facem gata să-L primească pe Hristos. * **Sublinierea importanței familiei:** Genealogia lui Hristos ne arată că Dumnezeu lucrează pr...

  Cuviosul Meletie era unul din cei șase sihaștri plecați din obștea Mânăstirii Cozia. El și-a făcut peșteră în partea de sud a Muntelui Sălbaticul, la 1 km de Mânăstirea Stânișoara, și aici s-a ostenit peste 40 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu și păzindu-și mintea curată de cugetele cele rele. Nevoința schimonahului Meletie era aceeași ca și a pustnicului Neofit. Șase zile se nevoia în peșteră, iar Duminica mergea la Cuviosul Daniil duhovnicul de la Turnu și primea Trupul Domnului. Se spunea despre dânsul că zilnic își aducea apă cu ulciorul de departe, ca să se ostenească. La bătrânețe, nemaiputând coborî, s-a rugat lui Dumnezeu și a izvorât un puternic izvor de apă înaintea peșterii lui, ce se cheamă până astăzi „Izvorul lui Meletie”. Ajungând la adâncul bătrâneții, și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului și a fost numărat în ceata cuvioșilor părinți. Osemintele sale au fost mai târziu împărțite de credincioși, iar peștera se păstrează până astăzi. Aici vin credincioș...

  A ceștia au fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mici. S fântul Sila a fost trimis de la Ierusalim la Antiohia împreună cu Pavel și cu Barnabas ca să lămurească disputa ce se ivise între credincioși cu privire la tăierea împrejur: anume, dacă trebuie sau nu ca să se taie împrejur cei care vin la Hristos dintre păgâni (Fapte 15:22). D upă aceasta, Sfântul Sila a călătorit împreună cu Sfântul Apostol Pavel prin toată Asia și prin Macedonia și a fost uns Episcop al Corintului, unde s-a săvârșit cu pace. S fântul Silvan a fost întru ajutor amânduror corifeilor Apostolilor (I Petru 5:12, II Corinteni 1:19). Ca Episcop al Thessalonicului, Sfântul Silvan s-a nevoit mult și a luat multe chinuri, până când la sfârșit a schimbat viața aceasta pământească pentru cea cerească. S fântul Crescens a fost mai întâi împreună-lucrător cu Sfântul Apostol Pavel (II Timotei 4:10), iar apoi Episcop în Galatia și misionar în Galia, unde a și luat mucenicească moarte sub domnia împăratului...

  N așterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodită Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, bărbat drept și bătrân cu anii - căci era de 80 de ani și, sub chipul însoțirii, după mărturia Sfântului Grigore de Nissa și a Sfântului Epifanie al Ciprului, a fost dată lui pentru paza fecioriei și pentru purtarea de grijă pentru dânsa, mai înainte până a nu se aduna ei. Iosif era numai cu părerea bărbat Mariei, iar de fapt era păzitor al fecioriei ei celei sfințite lui Dumnezeu, martor cu ochii și văzător al vieții ei celei fără prihană. Căci așa a vrut Dumnezeu, să tăinuiască înaintea diavolului taina întrupării Sale din Preacurata Fecioară, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca să nu cunoască vrăjmașul că aceasta este fecioara aceea, despre care a zis Isaia mai înainte: Iată fecioara va lua în pântece . A cest lucru îl mărturisește și Sfântul Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, zicând: "De trebuință era Iosif spre slujirea tainei, să se socote...

  Î n timpul prigoanelor lui Dioclețian, Sfântul Autonom a părăsit Italia și a venit în partea asiatică a Bitiniei, la un loc care se numea Soreoi. Aici, el a adus pe mulți la Hristos și le-a zidit lor o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail. L a Soreoi, Sfântul Autonom s-a sălășluit în casa unui creștin evlavios, pe nume Cornelius, pe care mai întâi l-a sfințit presbiter, iar mai apoi, episcop. Nu departe de Soreoi se afla cetatea Limnae, locuită în întregime de păgâni. Sfântul Autonom a mers în această cetate și îndată a luminat pe mulți cu Lumina Sfintei Evanghelii. Faptul acesta i-a umplut de ură pe acei idolatri, care au venit la Soreoi, au năvălit în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail în timpul slujirii Sfintei Liturghii și l-au ucis pe Sfântul Autonom în altar și pe lângă el mulțime de creștini care se aflau în biserică. Î n timpul domniei marelui Constantin, Severian, un înalt aristocrat de la curtea imperială, a înălțat o Sfântă biserică deasupra moaștelor Sfâ...

  C arp a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli. El i-a urmat Apostolului Pavel și a fost ucenic al său. Sfântul Apostol Pavel l-a hirtotonit pe Carp, episcop al Varnei din Tracia. S fântul Apostol Carp a mai predicat Evanghelia și în Creta, unde l-a primit pe Sfântul Dionisie Areopagitul în casa lui. Sfântul Dionisie dă mărturie că Apostolul Carp era un om de o mare curăție a minții, foarte blând, nevinovat și smerit; că lui însuși Domnul i S-a înfățișat înainte, înconjurat de îngerii Lui și că el niciodată nu începea să slujească Sfânta Liturghie până ce nu era încredințat mai întâi de o vedere de sus. S uportând multe prigoane și chinuri pentru numele lui Hristos, el la urmă a luat bătăi sălbatice de la iudei și a fost omorât. Sufletul lui s-a strămutat la împărăția lui Dumnezeu, spre a se bucura acolo veșnic, bucurându-se de slava cea cerească a Stăpânului.

  Î n timpul împăratului Constanțius, fiul Sfântului Constantin cel Mare, și al Patriarhului Chiril al Ierusalimului, Cinstita Cruce s-a arătat pe cer la Ierusalim începând de la ora 9 dimineața, întinzându-se de la Golgota și până la Muntele Măslinilor. Această Cruce era mai strălucitoare decât razele soarelui și mai frumoasă decât orice curcubeu. T oate popoarele din Ierusalim, credincioși și necredincioși, și-au lăsat lucrul lor și au privit la această minune cerească și dumnezeiască cu frică și uimire mare. M ulți necredincioși s-au convertit la Credința creștină și mulți arieni au lepădat necurata lor erezie, întorcându-se la Biserica Ortodoxă. D espre acest semn Patriarhul Chiril i-a scris în scrisoare împăratului Constanțius, care avea înclinații către arianism. A rătarea acestui semn s-a întâmplat în ziua de 7 mai a anului 357. Astfel, această minune a arătat că Ortodoxia și credința creștină nu sunt teoretizări lumești ale minții celei omenești, ci ele sunt puterea l...

  a. Viața S fântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie, 1787, în București, aproape de biserica Sfântul Visarion. Din Sfântul Botez a primit numele de Constantin. P ărinții săi se numeau Antonie și Floarea și erau foarte evlavioși. Cel mai mare dintre copiii lor a fost în tinerețe preot de mir; apoi, intrând în viața monahală, s-a călugărit cu numele de Acachie. De asemenea, și mama Sfântului Calinic, fericita Floarea, după ce și-a crescut copiii, s-a retras în Mânăstirea Pasărea, primind marele și îngerescul chip, cu numele de schimonahia Filoteia. T ânărul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit de mic o educație religioasă aleasă, învățând carte în București, la școlile care funcționau în acea vreme pe lângă biserici. Î n anul 1807 a intrat în nevoința călugărească la Mânăstirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stareț, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie, 1808, a fost tuns în schima monahală cu numele de Calinic. La 3 decembrie, 1808, a fost...