REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  N așterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodită Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, bărbat drept și bătrân cu anii - căci era de 80 de ani și, sub chipul însoțirii, după mărturia Sfântului Grigore de Nissa și a Sfântului Epifanie al Ciprului, a fost dată lui pentru paza fecioriei și pentru purtarea de grijă pentru dânsa, mai înainte până a nu se aduna ei. Iosif era numai cu părerea bărbat Mariei, iar de fapt era păzitor al fecioriei ei celei sfințite lui Dumnezeu, martor cu ochii și văzător al vieții ei celei fără prihană. Căci așa a vrut Dumnezeu, să tăinuiască înaintea diavolului taina întrupării Sale din Preacurata Fecioară, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca să nu cunoască vrăjmașul că aceasta este fecioara aceea, despre care a zis Isaia mai înainte: Iată fecioara va lua în pântece . A cest lucru îl mărturisește și Sfântul Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, zicând: "De trebuință era Iosif spre slujirea tainei, să se socote

  Î n timpul prigoanelor lui Dioclețian, Sfântul Autonom a părăsit Italia și a venit în partea asiatică a Bitiniei, la un loc care se numea Soreoi. Aici, el a adus pe mulți la Hristos și le-a zidit lor o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail. L a Soreoi, Sfântul Autonom s-a sălășluit în casa unui creștin evlavios, pe nume Cornelius, pe care mai întâi l-a sfințit presbiter, iar mai apoi, episcop. Nu departe de Soreoi se afla cetatea Limnae, locuită în întregime de păgâni. Sfântul Autonom a mers în această cetate și îndată a luminat pe mulți cu Lumina Sfintei Evanghelii. Faptul acesta i-a umplut de ură pe acei idolatri, care au venit la Soreoi, au năvălit în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail în timpul slujirii Sfintei Liturghii și l-au ucis pe Sfântul Autonom în altar și pe lângă el mulțime de creștini care se aflau în biserică. Î n timpul domniei marelui Constantin, Severian, un înalt aristocrat de la curtea imperială, a înălțat o Sfântă biserică deasupra moaștelor Sfântul

  C arp a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli. El i-a urmat Apostolului Pavel și a fost ucenic al său. Sfântul Apostol Pavel l-a hirtotonit pe Carp, episcop al Varnei din Tracia. S fântul Apostol Carp a mai predicat Evanghelia și în Creta, unde l-a primit pe Sfântul Dionisie Areopagitul în casa lui. Sfântul Dionisie dă mărturie că Apostolul Carp era un om de o mare curăție a minții, foarte blând, nevinovat și smerit; că lui însuși Domnul i S-a înfățișat înainte, înconjurat de îngerii Lui și că el niciodată nu începea să slujească Sfânta Liturghie până ce nu era încredințat mai întâi de o vedere de sus. S uportând multe prigoane și chinuri pentru numele lui Hristos, el la urmă a luat bătăi sălbatice de la iudei și a fost omorât. Sufletul lui s-a strămutat la împărăția lui Dumnezeu, spre a se bucura acolo veșnic, bucurându-se de slava cea cerească a Stăpânului.

  Î n timpul împăratului Constanțius, fiul Sfântului Constantin cel Mare, și al Patriarhului Chiril al Ierusalimului, Cinstita Cruce s-a arătat pe cer la Ierusalim începând de la ora 9 dimineața, întinzându-se de la Golgota și până la Muntele Măslinilor. Această Cruce era mai strălucitoare decât razele soarelui și mai frumoasă decât orice curcubeu. T oate popoarele din Ierusalim, credincioși și necredincioși, și-au lăsat lucrul lor și au privit la această minune cerească și dumnezeiască cu frică și uimire mare. M ulți necredincioși s-au convertit la Credința creștină și mulți arieni au lepădat necurata lor erezie, întorcându-se la Biserica Ortodoxă. D espre acest semn Patriarhul Chiril i-a scris în scrisoare împăratului Constanțius, care avea înclinații către arianism. A rătarea acestui semn s-a întâmplat în ziua de 7 mai a anului 357. Astfel, această minune a arătat că Ortodoxia și credința creștină nu sunt teoretizări lumești ale minții celei omenești, ci ele sunt puterea lui D

  a. Viața S fântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie, 1787, în București, aproape de biserica Sfântul Visarion. Din Sfântul Botez a primit numele de Constantin. P ărinții săi se numeau Antonie și Floarea și erau foarte evlavioși. Cel mai mare dintre copiii lor a fost în tinerețe preot de mir; apoi, intrând în viața monahală, s-a călugărit cu numele de Acachie. De asemenea, și mama Sfântului Calinic, fericita Floarea, după ce și-a crescut copiii, s-a retras în Mânăstirea Pasărea, primind marele și îngerescul chip, cu numele de schimonahia Filoteia. T ânărul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit de mic o educație religioasă aleasă, învățând carte în București, la școlile care funcționau în acea vreme pe lângă biserici. Î n anul 1807 a intrat în nevoința călugărească la Mânăstirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stareț, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie, 1808, a fost tuns în schima monahală cu numele de Calinic. La 3 decembrie, 1808, a fost hir