REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  A ceștia erau cetățeni foarte de vază și slăviți în cetatea Constantinopolului. Xenofont și soția lui Maria duceau o viață plăcută lui Dumnezeu, dedicându-și întreaga lor grijă educației creștinești a celor doi fii ai lor, Ioan și Arcadie. Când aceștia au ajuns la vârsta majoratului, părinții lor i-au trimis la Beirut [unde se aflau cele mai bune școli creștine din acea vreme]; dar s-a întâmplat că o furtună năprasnică le-a scufundat corabia pe care călătoreau. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cei doi frați au scăpat totuși cu viață. Ei au fost aruncați la mal de valuri, în locuri diferite, astfel încât fiecare a crezut despre celălalt că s-a înecat. Din durerea sfâșietoare a pierderii celuilalt, ambii s-au făcut monahi la mânăstiri diferite. D upă doi ani, văzând că nu sosește nici o veste de la fii, părinții cei zdrobiți de durere au ajuns ca pelerini la Ierusalim, să se închine Sfintelor Locuri. Acolo, prin străvederea unuia dintre părinții cei îmbunătățiți de acolo, mai

  O adâncul bogăției și înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui! (Romani 11, 33) I ubiți credincioși, U na din însușirile cele nemărginite ale lui Dumnezeu este atotștiința Sa, prin care toate le știe și de toate poartă grijă. Această știință atotcuprinzătoare nimicește știința și înțelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21). Î n Sfânta Evanghelie de astăzi se spune că iudeii, văzând pe Mântuitorul intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameșilor din Ierihon, s-au aprins de mânie asupra Domnului și cârteau că a intrat să găzduiască la un păcătos (Luca 19, 7). Și aceasta o făceau fiindcă socoteau păcătoși pe toți vameșii care adunau impozitele împărătești și făceau multe nedreptăți în slujba lor. Iar Preabunul nostru Mântuitor, știutorul inimilor și cunoscătorul gândurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci cunoscând de departe credința cea mare a lui Zaheu și așezarea cea bună a sufletului său, văzându

  S fântul Teodosie a fost primul întemeietor al mânăstirilor cu viață de obște. El s-a născut în Capadocia, în satul Mogarion [Mogarissus] din părinți binecredincioși. P e când era copil a mers la Sfântul Simion Stâlpnicul care l-a binecuvântat și i-a prorocit mari daruri duhovnicești. L uând o cădelniță în care pusese cărbune și tămâie fără ca să le aprindă, el merse să caute un loc de mănăstire, și se opri acolo unde cărbunele se aprinse singur. Acela fu locul în care el își întemeie mânăstire cu viață duhovnicească. Curând în jurul lui se adunară mulțime de monahi din felurite neamuri. El clădi câte o mânăstire fiecărei limbi, astfel încât, la aceleași timpuri, se înălțau spre Dumnezeu rugăciuni în limbile grecească, georgiană, sau armeană. D ar în zilele rânduite pentru primirea Sfintei împărtășiri, toți monahii se adunau în biserica cea mare unde nu se slujea decât în grecește. Ei aveau cu toții la un loc masa, avutul, pocăința, lucrarea, răbdarea, și nu de puține ori - foam

  L a opt zile după nașterea Sa, Copilul Dumnezeiesc a fost dus la Templu și tăiat împrejur după Legea care era în Israil din timpul părintelui Avraam. A ceasta a fost ziua în care Copilului i S-a dat numele Iisus, descoperit de Arhanghelul Gavriil Preasfintei Fecioare Maria. T ăierea împrejur din Vechiul Testament este prototipul Sfântului Botez adus de Mântuitorul în Noul Testament. Tăierea împrejur a Domnului nostru arată că El a luat asupra Sa adevărat trup omenesc, iar nu părelnic trup omenesc, așa cum mincinos au învățat mai târziu despre El ereticii. M ântuitorul nostru Hristos a mai primit tăierea împrejur și pentru aceea că a voit să împlinească toată Legea pe care însuși o dăduse prin prorocii și drepții Vechiului Testament, împlinind Legea scrisă, El a și înlăturat-o cu Botezul din Sfânta Sa Biserică, așa cum a propovăduit Sfântul Apostol Pavel: „Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă" (Galateni 6:15).

  S fântul Vasile s-a născut în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. Încă nebotezat fiind, Sfântul Vasile a stat cincisprezece ani la Atena unde a studiat filosofia, retorica, astronomia, și toate științele acelui timp. C olegi de studii i-au fost Sfântul Grigorie Teologul și Iulian, împăratul apostat de mai târziu. L a anii maturității a primit Sfântul Botez în apele Iordanului împreună cu [celebrul] Eubul, fostul său profesor. A fost episcop al Cezareei Capadociei timp de aproape zece ani, și și-a încheiat viața pământească la vârsta de cincizeci de ani. A fost apărător mare al Ortodoxiei, luminător al curăției morale, zelot al trării religioase, culme a gândirii teologice, ziditor și stâlp al Bisericii lui Dumnezeu. S fântul Vasile și-a meritat pe deplin titlul de „Mare", în cântările sale, Biserica îl numește „dumnezeiasca albină a Bisericii lui Hristos care adună sufletele credincioșilor cu dulceața cinstirii de Dumnezeu, iar cu acul dumnezeiescului dor, c

 APOSTOLUL ZILEI. I Timotei 3, 13-16; 4, 1-5 13 Fiindcă cei ce-și fac bine slujba, rang bun își dobândesc și mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus. 14 Pe acestea ți le scriu nădăjduind să vin la tine cât de curând; 15 dar dacă zăbovesc, să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului-Celui-Viu, stâlp și temelie a adevărului. 16 Și'ntr'adevăr h , mare este taina credinței celei bune: Fost-a El i arătat în trup j , îndreptățit în Duh k , văzut de îngeri l , propovăduit între neamuri, crezut în lume, înălțat întru slavă. 1 Dar Duhul grăiește lămurit că'n vremile cele de apoi unii se vor îndepărta de la credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile demonilor 2 prin fățărnicia unor mincinoși însemnați cu fierul roșu în propriile lor cugete, a . 3 Aceștia opresc de la căsătorie și de la unele bucate pe care Dumnezeu le-a făcut ca din ele să se împărtășească cu mulțumire cei ce cred și au cunoscut adevărul;

  E a s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili și bogați, cetățeni de frunte ai cetății. Ea a fost crescută cu mare evlavie întru toată curăția credinței creștine. Rămânând orfană de la o fragedă vârstă, ea s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii și cugetărilor dumnezeiești în propria ei casă. A rzând de dragoste pentru Hristos, ea își zicea adesea întru sine: „O, cât de mincinoasă este viața tinereții, întru care fie te smintești, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urca la Domnul. " E a și-a vândut toate averile, a împărțit venitul săracilor, și a viețuit după aceea numai din munca mâinilor ei. Ea postea cu strictețe, dormea foarte puțin, și se ruga neîncetat cu lacrimi. C ând se biruia de somn, își zicea: „Groaznic este să mă las biruită de somn, câtă vreme dușmanul meu pururi veghează!" Î n acea vreme răul împărat Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în v

  M ergând Magii în Betleem să se închine Dumnezeiescului Prunc și ne mai întorcându-se la Ierusalim ca să dezvăluie lui Irod cele despre Prunc, ci - la porunca îngerului - mergând în patria lor pe altă cale, Irod s-a înfuriat ca o fiară sălbatică și a poruncit uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească din tot Beleemul Iudeii și din împrejurimi, în vârstă de doi ani și mai jos. P orunca colosalei crime a fost împlinită în amănunt. Soldații au masacrat și au exterminat pruncii în nenumărate feluri: pe unii i-au decapitat, pe alții i-au izbit de pietre, pe alții i-au călcat în picioare, pe alții i-au sugrumat cu mâinile lor. Iar teribilele țipete de disperate ale maicilor s-au urcat până la cer, după cum a prorocit prorocul: Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii (Ieremia 31:15; Matei 2:18). C rima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod căuta Pruncul ca o fiară sălbatică, ca să îl ucidă. E l a trimis și

  E l a fost întemeietorul Sfintei mânăstiri Simonospetra din Sfântul Munte Athos. E l s-a prea slăvit cu asprele nevoințe întru care pururea s-a nevoit, cu vederile dumnezeiești și cu facerile de minuni. E l s-a săvârșit cu pace către Domnul, la anul 1257.

  Î n timpul domniei răului împărat Maximian Hercules, a înflorit minunat la Nicomidia credința creștină, sporindu-și roada din zi în zi. A flându-se odată împăratul în această cetate și aflând de numărul mare de creștini din ea, și de înflorirea pe care o cunoaște credința creștină, s-a umplut de ură și a pus la cale exterminarea ei. Se apropia praznicul Nașterii Domnului și împăratul știa că atunci toți creștinii se vor strânge în marea biserică din Nicomidia. De aceea el a poruncit ca, biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldații la momentul cuvenit să le pună foc. Astfel, când toți creștinii se strânseseră după miezul nopții în biserică pentru săvârșirea Sfintei Liturghii, soldații au înconjurat biserica și nu au mai permis nimănui să iasă din ea. Î năuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creștinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arși de vii. A tunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeiești și at

  E i au fost frați de sânge, născuți în Palestina și educați întru toată știința și înțelepciunea, și cea din afară și cea dinlăuntru. E i au fost mai întâi monahi în Lavra Sfmtului Sava cel sfințit, iar mai apoi au fost hirotoniți întru presbiteri. E i au luat chinuri bestiale pentru apărarea Sfintelor icoane, sub trei împărați de urâtă amintire: Leon armeanul, Mihail Balbus [„cepeleagul", adică „bâlbâitul"] și Teofil. Dementul Teofil i-a bătut cu propriile lui necurate mâini și a poruncit să li se însemneze cu fierul roșu pe frunte versuri batjocoritoare, drept pentru care au fost numiți „scrișii. " E i au fost aruncați în închisoarea din Apamea Bitiniei. Teodor a murit acolo din pricina torturilor și bătăilor. Sfântul Teofan, care a fost scos din închisoare în vremea împăraților Teodor și Mihail, a fost sfințit episcop al Niceei de către Patriarhul Melodie. Sfântul Teodor a murit la anul 833. A cești doi prea slăviți sfinți și frați de sânge au luat cu cinste m

  E l a fost unul dintre Sfinții Părinți de la Sinodul al șaptelea Ecumenic de la Niceea, din anul 783. El a avut de suferit treizeci de ani de surghiun pentru cinstirea Sfintelor icoane. Î n timpul domniei împăratului Teofil, iconoclastul el a fost biciuit cu vine de bou și în acea tortură bestială a și murit de mucenicească moarte, încununându-se cu cununa nemuririi la anul 840.

  a. Viața C uviosul Nicodim cel Sfințit era de neam macedo-român, născut la Prilep, în sudul Serbiei, prin anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr și a domnului Țării Românești, Nicolae Alexandru-Basarab. După ce învață carte, se duce din tinerețe în Muntele Athos și se călugărește în Mânăstirea Hilandar, unde mai târziu ajunge egumen și chiar protoepistat în conducerea Sfântului Munte. D upă anul 1365 vine în Țara Românească și întemeiază, cu ajutorul lui Vlaicu Vodă (1364–1377) și Radu I (1377–1383), Mânăstirile Vodița (1369) și Tismana (ante 1377). Mai întemeiază la sudul Dunării două mici așezări monahale, Vratna și Mânăstirița; în Oltenia – Gura Motrului și Vișina, iar în Țara Hațegului întemeiază Mânăstirea Prislop (la sfârșitul secolului XIV), unde a scris și un Evangheliar slavon (1404–1405). B iserica Ortodoxă îl prăznuiește la 26 decembrie, ziua mutării sale la cele veșnice. b. Fapte și cuvinte de învățătură 1. Ajungând la Athos, în Muntele Maicii Domnul

  Mă spăimântezi prin visuri și cu vedenii mă îngrozești (Iov 7, 14) I ubiți credincioși, D umnezeiasca Evanghelie de azi ne vorbește de visul Sfântului și dreptului Iosif și de porunca îngerului lui Dumnezeu care i S-a arătat și i-a zis: Sculându-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce îți voi spune ție (Matei 2, 13). Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre visuri și vedenii și despre deosebirea lor. Trebuie să știm că visurile sunt deosebite. Că sunt visuri de la Dumnezeu, sunt și de la diavoli, sunt visuri de la fire și de alte multe pricini. Și dacă le-am crede așa repede, fără să știm deosebirea lor, ușor ne putem rătăci. N oi, fiii Bisericii ortodoxe, știm că toate visurile și vedeniile care sunt scrise în Sfânta Scriptură au fost recunoscute de Biserica Universală-Ortodoxă și sunt bune și de la Dumnezeu. Dumnezeu S-a arătat lui Noe și i-a poruncit să facă corabia (Facere 6, 14). Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de trei îngeri la steja

   Ajunul Nașterii Domnului este sărbătoarea care precede MAREA SĂRBĂTOARE A NAȘTERII DOMNULUI . Acestă zi este una cu o deosebită importanță și încărcătură spirituală atât pentru Clerici cât și pentru mireni. În Biserici șe fac slujbe speciale SUNT CITITE CEASURILE LITURGICE. În această zi gospodinele finalizează toate pregătirile pentru Sărbătoarea de Crăciun. În această zi se împodobește bradul, care este simbolul eternității și al vieții îmbelșugate. Tot astăzi se primesc și colindătorii care în funcție de zona țării merg fie cu, BUNĂ DIMINEAȚA LA MOȘ AJUN! " în muntenia și dobrogea fie în PIȚĂRĂI ÎN ZONA OLTENIEI. Tot în ziua de AJUN în MUNTENIA se dă de pomană colivă, nuci mere și felurite dulciuri tradiția spune că acestea sunt oferite de gazde pentru a își arăta bunătatea și bucuria pentru Nașterea Domnului dar și pentru a îi pomeni astăzi pe cei adormiți. În OLTENIA în ziua de Ajun se merge în PIȚĂRĂI sau COLINDEȚI. Pițărăii sau colindeții sunt niște colăcei pe

  E a a rămas văduvă de tânără, având trei copii. Astfel aflându-se, ea s-a închinat pe sine cu totul slujirii lui Dumnezeu și creșterii celor trei copii ai ei întru toată sfințenia și evlavia. S fânta Anastasia a locuit în casa ei când s-a aflat în Macedonia și împreună cu ea a cercetat mucenicii din închisori. Adusă înaintea judecătorului, Sfânta Theodota L-a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu. Atunci a fost dusă înaintea lui Nichita, proconsulul Bitiniei. Voind necuratul păgân să se atingă de trupul ei, el a văzut tot atunci un înger înfricoșat al lui Dumnezeu lângă dânsa, care l-a izbit cu sabia lui. S fânta Teodota a fost osândită să moară arsă de vie, împreună cu cei trei copii ai ei. Intrând cu ai ei copii în cuptorul de foc, ea s-a săvârșit împreună cu dânșii către Domnul și așa s-au strămutat cu toții la locașurile cele fericite ale împărăției lui Hristos.