Pomenirea Sfinților Mucenici Teodor și Teofan, scrișii

 

Ei au fost frați de sânge, născuți în Palestina și educați întru toată știința și înțelepciunea, și cea din afară și cea dinlăuntru.
Ei au fost mai întâi monahi în Lavra Sfmtului Sava cel sfințit, iar mai apoi au fost hirotoniți întru presbiteri.
Ei au luat chinuri bestiale pentru apărarea Sfintelor icoane, sub trei împărați de urâtă amintire: Leon armeanul, Mihail Balbus [„cepeleagul", adică „bâlbâitul"] și Teofil. Dementul Teofil i-a bătut cu propriile lui necurate mâini și a poruncit să li se însemneze cu fierul roșu pe frunte versuri batjocoritoare, drept pentru care au fost numiți „scrișii. "
Ei au fost aruncați în închisoarea din Apamea Bitiniei. Teodor a murit acolo din pricina torturilor și bătăilor. Sfântul Teofan, care a fost scos din închisoare în vremea împăraților Teodor și Mihail, a fost sfințit episcop al Niceei de către Patriarhul Melodie. Sfântul Teodor a murit la anul 833.
Acești doi prea slăviți sfinți și frați de sânge au luat cu cinste mucenicia pentru Hristos și sunt bogat răsplătiți de către El întru împărăția Nemuritoare a Luminii.