Tinereţea-anotimpul şoaptelor răscolit de viforul ideilor-

 

″Cel mai rău lucru către care poate fi educat tineretul este superficialitatea.Căci ea produce acele plăceri din care creşte răutatea″

DEMOCRIT

    De câte ori nu spunem:″Astăzi o să fiu mai bun.O să scot ce este mai bun din mine″ Si asta pentru că avem dorinţa sinceră să fim mai buni, să facem binele şi de ce nu chiar să fim mai credincioşi de cât am fost ieri. Şi cu toate acestea sunt oameni care atunci când ne văd, ne ating, ne aud, şi de multe ori ne simt doresc să intre in lumea credinţei, ca într-o lume cu feţi frumoşi,ilene cosânzene, şi harapi albi, adică într-o lume a basmelor. Lor le spun cu zâmbetul pe buze:frumoasă iluzie, chiar cea mai frumoasă iluzie!

    Să nu mă înţelegeţi greşit:bunătatea este una dintre cele mai mari virtuţi cu care ne putem îmbogăţi sufleteşte şi este de dorit...Dar sunt câteva întrebări care îmi stârnesc un vifor al ideilor ce de multe ori se sting în şoaptă şi cred că e pacat. Aşa că o să vă întreb şi pe voi poate împreună vom stârni o tornadă. După tornada Katrina, ar fi bună o altfel de tornadă nu credeţi? Să-i zicem tornada Cristiana. Deci...

În primul rând aş vrea să vă întreb:Ne putem educa să fim buni? Şi dacă putem atunci ce mijloace folosim? Deşi poate vi se pare o întrebare cu răspuns uşor: totuşi de ce vrem să fim buni? Şi nu în ultimul rând poate cea mai grea întrebare: Cum aratăm că suntem buni?

    La prima întrebare cei mai entuziaşti dintre noi o să răspundă repede:da! Pe aceştia o să-i întreb:Fraţilor când aţi iertat din toată inima ultima dată? Când aţi simţit ultima oară bucuria de a ierta şi a fi iertat, nu de Dumnezeu, ci de cei cărora le-aţi greşit? Eu marturisesc că aici am una din cele mai mari probleme: cu greu spun AM GREŞIT, IARTĂ-MĂ!

De aceea următoarea mea întrebare a fost: Ce mijloace folosim? Rugăciunile de dimineaţă şi seară sunt un mijloc? Spovedania este un mijloc? Participarea la liturghie este un mijloc? Postul este un mijloc?Când aţi fost ultima dată în centrul oraşului ce mijloc de transport aţi folosit? Autobuzul sau taxiul poate veţi spune. Consideraţi că spovedania este un mijloc de transport către Dumnezeu? Să-l numim un autobuz către Dumnezeu care este centrul universului! Când ne-am urcat în el ultima dată? Dacă o să mă întrebaţi pe mine când am folosit ultima oară taxiul rugăciunilor de seară şi de dimineaţă o să roşesc!

Aşa cum spuneam:De ce vrem să fim buni? Ca să putem să spunem că autobuzul cu care mergem noi la Dumnezeu este mai mic şi mai curat, adică eu nu am nici chiar atât de multe şi de urâte păcate precum fratele meu? Desigur că nu! Atunci cum putem să răspundem la această întrebare cât mai corect? Probabil amintindu-ne că numai stând lângă Dumnezeu putem să împrumutăm mai uşor din bunătatea Lui.

    Fraţilor cum arătăm că suntem buni? Există bunătate fără iertare? Desigur ne amintim cu toţii cuvintele Mântuitorului:″Poruncă nouă vă dau vouă să vă iubiţi unul pe altul.Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul″ Ioan XIII, 34. Ca să putem pătrunde mai bine cuvintele acestea poate ar trebui să spunem:precum ne-a iertat Dumnezeu aşa să ne iertăm şi noi  unii pe alţii.

Aşadar, creştinismul nu este o lume plină de harapi albi, feţi frumoşi şi ilene cosânzene.Poate cel mult să fie o lume din care răsună cuvinte ca acestea:″Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale″Ps.XVIII, 12.

    În cele din urmă m-aş bucura dacă măcar atunci când vom folosi autobuzul să ajungem în centrul oraşului, ne vom aminti că există un autobuz-autobuzul spovedaniei-care ne duce la Dumnezeu adică în centrul universului. Cu mila lui Dumnezeu, poate în felul acesta vom folosi mai des autobuzul spovedaniei.

Florin Mojoiu