Pomenirea celor douăzeci de mii de Mucenici [arși în biserica] din Nicomidia

 

În timpul domniei răului împărat Maximian Hercules, a înflorit minunat la Nicomidia credința creștină, sporindu-și roada din zi în zi.
Aflându-se odată împăratul în această cetate și aflând de numărul mare de creștini din ea, și de înflorirea pe care o cunoaște credința creștină, s-a umplut de ură și a pus la cale exterminarea ei. Se apropia praznicul Nașterii Domnului și împăratul știa că atunci toți creștinii se vor strânge în marea biserică din Nicomidia. De aceea el a poruncit ca, biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldații la momentul cuvenit să le pună foc. Astfel, când toți creștinii se strânseseră după miezul nopții în biserică pentru săvârșirea Sfintei Liturghii, soldații au înconjurat biserica și nu au mai permis nimănui să iasă din ea.
Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creștinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arși de vii.
Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeiești și atlet al lui Hristos, a întărit poporul și i-a pus înainte slava muceniciei la care îi cheamă Dumnezeu. El le-a pus înainte pilda celor trei Tineri din cuptorul de foc: „Iată, Fraților, Masa Sfintei Jertfe stă înaintea noastră, pe Ea Domnul Se aduce acum Jertfă pentru noi! Oare nu ne vom pune și noi viețile spre a Lui slavă și a noastră mântuire în acest loc sfânt?"
Poporul s-a umplut de Duhul Sfânt și au voit cu râvnă să răspundă dumnezeieștii chemări. Atunci toți catehumenii au fost botezați și unși cu Sfântul și Marele Mir. (Atunci înaltpreasfințitul Antim a împărtășit tot poporul din biserică cu Preacuratele lui Hristos Taine. De asemenea, "Prin harul lui Dumnezeu Sfântul Antim a scăpat nevătămat, ca să fie de folos și altora. El a adus prin Botez pe mulți la Hristos și după ca a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos și a dobândit Împărăția Cerurilor. " - vezi Sinaxarul Sfinților din Minei.)
Soldații, văzând răspunsul lor, au pus foc bisericii, incendiind lemnele așezate din timp. Toți cei douăzeci de mii de oameni dinăuntru au ars de vii, înălțând cântări de laudă lui Dumnezeu. Biserica a ars timp de cinci zile; din ea s-a înălțat un fum de o bunămireasmă negrăită care a umplut tot ținutul.
Deasupra locului a stat o lumină aurie, negrăită, ca străbătută de raze de soare. Așa s-au săvârșit către Domnul aceste mii de bărbați, femei și copii, încununându-se cu cununile veșnicei slave de către Domnul Hristos, în Fericita Lui împărăție. Ei au luat mucenicia la anul 302.