Cântare de laudă la cei paisprezece mii de Prunci uciși de Irod

 

Glas s-a auzit din Rama, bocet și plângere amară,
Mamele plânsu-și-au copiii, până la Dumnezeu.
Pruncii lor zăceau măcelăriți în sânge,
Deasupra lor prăvălite, cu sânge maicile plângeau.

Plâns-a atunci cetatea lui David toată,
Cerul s-a îngrozit de crima lui Irod,
Cerul s-a îngrozit, s-a cutremurat pământul,
De țipetele pruncilor uciși,
Și-al maicilor, pentru copiii lor.

Uciderea menită pentru Dumnezeiescul Fiu
S-a abătut asupra inocenților mii;
Abătutu-s-a peste cei de o vârstă cu El,
Peste nevinovații, inocenții copii.

Slugile asasinului năvălit-au cu moarte
Acolo unde îngerii Domnului cântau,
Acolo unde păstorii îngenuncheaseră cu evlavie
Și se închinaseră Copilului Hristos.

Acolo au curs torente de sânge,
Și pentru ce? Pentru ca el,
Irod, să domnească suprem!

Când Doctorul Sufletelor S-a îmbrăcat cu trup,
El dat-a la iveală ale pământului răni;
El dat-a la iveală ale lui păcate,
Ale lui puroaie, colcăind de viermi,
El omului adus-a sfânta înștiințare
Că numai cerul îl poate vindeca pe el.

Iar pe ai Patimii Lui prunci înaintemergătorii,
El i-a încununat cu cununi din cer.