Autobubzul cu rampă

 

O poveste începută ca un basm, continuată ca o satiră şi cu un sfârşit de thriller

   

    Cine cunoaşte cât de cât ce tumult şi frământare însoţeşte fiecare idee, fiecare gând omenesc crede cu siguranţă în această cugetare: ″Ai grijă ce-ţi doreşti pentru că ţi s-ar putea îndeplini″ Tot cei care cunosc oarecum nevoile persoanelor cu handicap şi lupta lor pentru a le îndeplini îşi amintesc că a existat un moment când oamenii din România, inclusiv persoanele cu handicap, începuseră să se sature ca imaginea României să fie asociată cu imaginea persoanelor cu handicap: adică nişte persoane chinuite de durere fizică şi suferinţă psihică, pe care puţină lume vroia să le asculte şi mai puţină lume vroia să le înţeleagă şi care cu siguranţă nu se puteau ajuta singuri.

    Şi atunci a început basmul care trebuia să aducă zâmbetul şi visele frumoase în sufletul acestor oameni. A fost creat contextul pentru a da o oarecare consistenţă activităţilor ce vizau îmbunătăţirea calităţii vieţii acestor persoane. Dintr-o dată atât persoanele cu handicap cât şi România ca ţară, dateau semnalul  că nu mai doresc să se comporte ca nişte adevăraţi handicapaţi, adică doresc să se ajute singuri! Mai mult pentru ca basmul să fie şi mai frumos ca şi cum ne-am fi întâlnit cu zâna ce bună care avea o baghetă pregătită special pentru noi, a apărut legea 519/2002. Printre multele sale prevederi benefice este inclusă şi aceea a achiziţionării autobuzelor cu rampă începând cu anul 2004. De aici încolo dacă mă gândesc mai departe, mi se face dor de Caragiale şi cu mare îndrăzneală încep să mă gândesc ce piesă ar scrie Caragiale despre acest subiect? Ce titlu i-ar da ce personaje ar crea? Oare ar fi surprins să vadă că glumele ieftine şi uneori o lipsă de aplomb evidentă oferă şi acum subiecte pentru satira lui inegalabilă?

    Este mult prea evident că nu se văd la orizont mult prea multe autobuze cu rampă şi atunci nu o să subliniez prea mult acest lucru.Dar dacă Caragiale ar vrea să scrie o satiră, pentru a influenţa pozitiv această situaţie, cum ar folosi următoarele informaţii : Ordinul nr.2194/24.11.2004, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.104 din data de 1.02.2005 pentru completarea şi modificarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România-RNTR2-aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

    Probabil cea mai bună glumă ar fi să pună aceste informaţii şi în introducere şi în cuprins şi în încheiere. Dar câţi ar înţelege gluma? Nu toţi sunt Caragiale, sau mai exact nu toţi au spiritul său. Nu toţi au sentimentul responsabilităţii însoţit de efervescenţa spiritelor creatore care oricum înţeleg că prin simpla lor existenţă în această lume ceva se schimbă şi îşi doresc să fie o schimbare pozitivă.

    Nici nu vreau să mă gândesc cum ar răspunde aleşii noştri sau cei care ar putea să ne influenţeze pozitiv viaţa la întrebarea:″Sunteţi un spirit creator?″.Cred că pe mulţi i-ar prinde din urmă frica. De aceea gândindu-mă la aceste lucruri am un fior rece pe şira spinării. Parcă urmăresc un thriller! Oare o să am din nou un coşmar?

FLORIN MOJOIU