Pomenirea Sfintei Cuvioase Melania Romana

 

Ea s-a născut la Roma din părinți evlavioși și foarte bogați. Ea a fost silită de părinții ei să se căsătorescă cu un tânăr nobil, de condiția ei, pe nume Apinian.
La nașterea celui de al doilea copil însă ea s-a îmbolnăvit foarte grav, ceea ce a determinat-o să îi arate soțului ei că ea se va vindeca numai dacă el făgăduiește că vor trăi împreună doar ca frate și soră. Soțul ei a făgăduit, iar Cuvioasa Melania, din prea plinul bucuriei inimii, s-a însănătoșit desăvârșit.
Așa binevoind Domnul, El la timpul de El rânduit i-a chemat la Sine pe cei doi copii ai lui Apinian și Melaniei. Atunci ei au hotărât să vândă toate imensele lor proprietăți și au împărțit banii săracilor, bisericilor și mânăstirilor.
Ei au călătorit în multe țări și cetăți, făcând pretutindeni bine din bogățiile lor. Ei au cercetat pe vestiții Sfinți Părinți din toată pustia egipteană, învățând mult și zidindu-se sufletește din convorbirile cu ei.
În tot acel timp, Cuvioasa Melania postea foarte strict, avea rânduiala de rugăciune și citea mereu în întregime toate Sfintele Scripturi, de trei ori în fiecare an.
Ea a viețuit în tot acest timp cu soțul ei ca o soră, el fiind împreună-nevoitor cu ea. Sosind la Alexandria, ei au primit binecuvântarea Patriarhului, pe atunci Sfântul Chiril.
După aceea, ei au călătorit la Ierusalim și s-au sălășluit la Muntele Măslinilor. Acolo Cuvioasa Melania s-a închis într-o peșteră în care a trăit întru postiri aspre, rugăciuni și sfinte citiri și cugetări dumnezeiești vreme de paisprezece ani. Ea a putut după aceea să fie de folos multor oameni pe calea mântuirii. Ea a întemeiat o mânăstire de bărbați și o alta de femei.
La chemarea unei rudenii a ei, Senatorul Volusian, păgân cu credința, ea a călătorit la Constantinopol și l-a convertit la credința creștină (ceea ce nici Fericitul Augustin nu reușise să facă).
Ea apoi s-a întors la Muntele Măslinilor, unde s-a săvârșit către Domnul la anul 439, în vârstă fiind de cincizeci și șapte de ani.