Pomenirea celor paisprezece mii de Prunci uciși de Irod

 

Mergând Magii în Betleem să se închine Dumnezeiescului Prunc și ne mai întorcându-se la Ierusalim ca să dezvăluie lui Irod cele despre Prunc, ci - la porunca îngerului - mergând în patria lor pe altă cale, Irod s-a înfuriat ca o fiară sălbatică și a poruncit uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească din tot Beleemul Iudeii și din împrejurimi, în vârstă de doi ani și mai jos.
Porunca colosalei crime a fost împlinită în amănunt. Soldații au masacrat și au exterminat pruncii în nenumărate feluri: pe unii i-au decapitat, pe alții i-au izbit de pietre, pe alții i-au călcat în picioare, pe alții i-au sugrumat cu mâinile lor. Iar teribilele țipete de disperate ale maicilor s-au urcat până la cer, după cum a prorocit prorocul: Glas se aude în Rama, bocet și plângere amară. Rahila își plânge copiii (Ieremia 31:15; Matei 2:18).
Crima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod căuta Pruncul ca o fiară sălbatică, ca să îl ucidă.
El a trimis și la Zaharia, marele Preot, ca să i-l ceară pe fiul lui, pruncul Ioan, Botezătorul Domnului, ca să îl omoare. El credea că Ioan este noul rege. Cum Zaharia nu l-a dat pe fiul său, el a fost omorât de soldați în Templu, la porunca lui Irod [și s-a întărit sângele lui ca piatra pe dalele de marmură, spre ținere de minte urmașilor].
Dementul Irod l-ar fi omorât și pe prea bătrânul și dreptul Simeon, cel care L-a întâmpinat pe Domnul la Templu, dacă acesta nu ar fi murit mai dinainte.
După ce l-a asasinat pe Zaharia, Irod s-a repezit la bătrânii lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc și care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii. Atunci l-a ucis el pe Hircan, marele Preot și pe cei șaptezeci de bătrâni ai Sinedriului. Așa au sfârșit aceia care se învoiseră cu Irod la uciderea Pruncului.
După aceasta Irod în demența lui și-a ucis fratele, sora, soția, și pe cei trei fii ai lui. La urmă a căzut pedeapsa lui Dumnezeu ca un pumn de fier și asupra lui: căci el a început să tremure, apoi I s-au umflat necuratele picioare, apoi i-a putrezit toată partea de jos a trupului, iar viermii l-au năpădit cu totul; nasul i s-a înfundat iar din el ieșea o duhoare pestilențială și sufocantă care se simțea până departe.
În ceasul morții aflându-se, Irod și-a amintit de închisorile care gemeau de iudei și a poruncit să fie uciși toți imediat, ca să nu se bucure de moartea lui. Așa lepădatu-și-a acest sinistru criminal necuratul lui suflet, dându-l în gheara satanei, spre posedare fără de sfârșit.