Pomenirea Sfintei Mucenițe Anisia

 

Ea s-a născut la Tesalonic, din părinți nobili și bogați, cetățeni de frunte ai cetății. Ea a fost crescută cu mare evlavie întru toată curăția credinței creștine. Rămânând orfană de la o fragedă vârstă, ea s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii și cugetărilor dumnezeiești în propria ei casă.
Arzând de dragoste pentru Hristos, ea își zicea adesea întru sine: „O, cât de mincinoasă este viața tinereții, întru care fie te smintești, fie smintești pe alții! Cu cât mai bună este bătrânețea! Iar sufletul meu se umple de tristețe văzând cât trebuie să aștept până ce voi urca la Domnul. "
Ea și-a vândut toate averile, a împărțit venitul săracilor, și a viețuit după aceea numai din munca mâinilor ei. Ea postea cu strictețe, dormea foarte puțin, și se ruga neîncetat cu lacrimi.
Când se biruia de somn, își zicea: „Groaznic este să mă las biruită de somn, câtă vreme dușmanul meu pururi veghează!"
În acea vreme răul împărat Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în voie creștini oriunde îi va afla, fără nici o judecată și nici o sentință.
Fecioara sfânta Anisia a ieșit din casa ei odată ca să meargă la Sfânta Slujbă a Bisericii. Aceea a fost ziua unui necurat festival păgânesc închinat soarelui. Un soldat imperial, văzând-o foarte frumoasă, s-a apropiat de ea cu obrăznicia desfrânării, și a întrebat-o cum o cheamă.
Ea și-a făcut semnul Sfintei Cruci și a zis: „Sunt roaba lui Hristos și grăbesc la Biserică. "
Apropiindu-se necuratul acela și începând a-i grăi necurate graiuri, fecioara l-a îmbrâncit și l-a scuipat în față. Atunci soldatul a înjunghiat-o cu sabia în coastă și a ucis-o pe loc.
Această sfântă fecioară muceniță s-a încununat cu cununa veșnicei slave la anul 298.
Ea a fost luată de creștini și îngropată cu cinste, iar sufletul ei petrece fericit în Ceruri.
Deasupra sfintelor ei moaște s-a înălțat o slăvită biserică.