Ce l-a mișcat, de Crăciun, pe un preot în fața unei fetițe: „Mi-a spus că eu îl cunosc mai bine pe Dumnezeu și să vorbesc eu. Plângeam şi nu puteam să conduc, din pricina lacrimilor” Citeşte întreaga ştire: Ce l-a mișcat, de Crăciun, pe un preot în fața unei fetițe: „Mi-a spus că eu îl cunosc mai bine pe Dumnezeu și să vorbesc eu. Plângeam şi nu puteam să conduc, din pricina lacrimilor”

Un preot din București a adunat peste 1200 de scrisori ale copiilor grav bolnavi sau instituționalizați, către Moș Crăciun. Una dintre fetițe a vrut să discute față în față cu părintele. Părintele Mirel Ilie slujește la  Biserica Sfântul Elefterie Vechi din București. În același timp, an de an, el adună speranțele și dorințele copiilor în nevoie, în care aceștia spun ce-și doresc de la Moș Crăciun. E o activitate care îl încarcă de întâmplări, emoții și recunoștință, spune el, pentru că ”întâlnesc atâți copiii minunați”. Fata în cărucior ”Cel mai mult m-a marcat o întâmplare cu o fetiţă de 11 ani, pe care o am în comunitatea surzilor, unde slujesc. Ea suferă de surdocecitate, nu poate vorbi, nu se poate nici deplasa, e într-un cărucior cu rotile”, povestește părintele Ilie. 
Vă spun sincer, m-am gândit atunci că, dacă-mi cere o păpuşă care va costa 10.000 de lei, paia i-o cumpăr! I-am zis „spune-mi”. „În fiecare seară, când stau aici, o văd pe mama mea, cum se roagă şi plânge, şi-i citesc pe buze cum spune «Doamne, las-o măcar 5 minute să meargă, şi eu să alerg după ea şi să nu o pot prinde! Şi-ţi promit că nu o să mai cer nimic, toată viaţa mea». Roagă-L tu pe Dumnezeu, să mă lase să merg 5 minute, să alerge mama după mine şi să nu mă poată prinde”. 
”Vă spun, două ore mi-a luat în parcare să-mi revin, plângeam şi nu puteam să conduc, din pricina lacrimilor”, spune părintele Ilie. El face o comparație, inevitabilă, cu ceea ce înseamnă dorință și nevoie la oamenii care sunt sănătoși sau au mai multe șanse decât cei în nevoie, chiar fără se realizeze. ”Iar noi suntem ipocriţi, ne plângem. De ce să mă plâng eu? M-am trezit dimineaţă. A, că mă durea puţin capul? Dar am venit aici, am făcut slujbă, au fost atâţia oameni, care au plecat fericiţi. Eu sunt aicea. Alţii nu mai sunt. Au alunecat, şi-au fracturat un picior, sunt în spital, nu mai pot vedea. Cel mai mare dar pe care omul îl poate primi într-o zi este că Dumnezeu şi-a pus, din nou, încrederea în tine”, a mai spus părintele.  ADRESĂ: Dacă doriți să participați alături de preotul Mirel Ilie, la acțiunile caritabile și sociale ale  Bisericii Sfântul Elefterie Vechi, îl puteți contacta la: iliemirel@yahoo.com.                              Sursa:Libertatea.ro