REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 S-a împlinit profeția La Crucea ta Hristoase, venim în zi de joi, Să preschimbăm toți spinii, în cununi de flori Să ne plecăm adânc, la picioarele tale, Să-ți cerem Doamne, smeriți cu toți iertare! E joia Cinei de taină a Apostolilor, Când Iuda l-a vândut pe Domnul, fariseilor,  Care pe nedrept l-au judecat și condamnat Bătut cu bice, umilit și însângerat  Cărând Crucea în spate, pe Golgota l-au urcat,  Rastignindu-l în cuie lângă cei doi tâlhari De s-au înspăimântat  până și soldații romani. Când Domnul a murit, pământul s-a cutremurat, A treia zi după scripturi, din morți a Înviat!  Așa a fost, să se-mplinească profeția  El s-a jertfit, să ne aducă mântuirea. În noaptea Sfântă,cu toții să luăm Lumină Căci Domnul este și va fi "Lumină din Lumină!" Petraru Valentina

 

  Dorință Urechea sufletului meu se îngână cu o șoaptă Și gândurile cuminți, s-au adunat pe a lui vatră, Flori de castani se cern și îmi cad cu raza în poală, Sărutându-mi mâna și chipul sfânt de pe icoană. Nu pot să știu ce ar să fie, Doamne, mâine, Dar știu că, în fiecare clipă a vieții mele, ești cu mine, Și când pe cale pasul mi e obosit și s-a oprit, Mă prinzi în brațu-Ți și din păcătoasă, Mă faci copilul tău iubit. Aș vrea să îți mulțumesc pentru toate darurile Tale, Dar cuvintele se rătăcesc cu lacrimile care curg la vale, Îți mulțumesc că îmi dai putere ca să pot să plâng De dorința, ce mi se aprinde în piept, Ca în Împărăția Ta eu să ajung. Nu mă lăsa, Doamne! Doamne, atât de dor îmi e de brațul Tău Și pe zi ce trece tot mai mult mă adâncesc în hău, Noaptea mă înconjoară cu joc de himere, Iar cerul se clatină, ascunzându-și lumina din stele. Aripă de înger trimite, Doamne, de aici să mă scoată, Nu mă lăsa să îmi irosesc în păcate, viața toată, Rugăciunea mea, cea de pe urmă

La o mănăstire s-a făcut masă după sfânta slujba la care lua parte tot soborul. Un frate străin a intrat şi el în sala de mese şi se ospătă cu fraţii. Economul mănăstirii, intrând în trapeză, l-a zărit şi a spus: "Cine te-a poftit aici? Cum îndrăzneşti? Ieşi!". Omul, sculându-se, a ieşit şi şedea pe o bancă mai deoparte. Dar faţa lui era voioasă de parcă nimic neplăcut nu i s-ar fi întâmplat. Un călugăr a intrat în vorbă cu el şi l-a întrebat: "Cum de nu te-ai mâhnit, căci iconomul nostru te-a ocărât şi te-a scos afară de la masă?". Acela a răspuns: "Când veneam la biserică, mi-am pus în minte gândul că sunt păcătos şi nevrednic ca un câine, care, atunci când este alungat, se duce, când îl chemi, vine..."

  36 Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi venirea Fiului Omului. 38 Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 Și n-au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, la fel va fi și venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul se va lua și altul se va lăsa. 41 Din două care vor măcina la moară, una se va lua și alta se va lăsa. 42 Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43 Aceea cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni. 45 Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp? 46 Fericită este sluga

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

    Ieșire 2, 5-10 5 Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, și roabele ei o însoțiră pe malul râului. Și văzând coșul în păpuriș, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă. 6 Și, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon și a zis: «Acesta este dintre copiii Evreilor». 7 Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: «Voiești să mă duc să-ți chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze copilul?» 8 Fata lui Faraon i-a zis: «Du-te!» Și s-a dus copila și a chemat pe mama pruncului. 9 Atunci fata lui Faraon i-a zis: «Ia-mi copilul acesta și mi-l alăptează, că eu am să-ți plătesc!» și a luat femeia copilul și l-a alăptat. 10 După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon și i-a fost ca fiu și i-a pus numele Moise, pentru că își zicea: «Din apă l-am scos!»  Iov 1, 13-22 13 Și într-o zi, când feciorii și fetele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, 14 A sosit un vestitor l

    Prorocia lui Iezechiel 1, 21-28 21 Când mergeau acelea, mergeau și acestea, și când acelea se opreau, se opreau și acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau și roțile, pentru că duh de viață era și în roți. 22 Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care semăna cu cristalul cel mai curat; 23 Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, și fiecare fiară mai avea câte două aripi, care le acopereau trupurile; 24 Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic zgomot strașnic, ca zgomotul dintr-un lagăr ostășesc; iar când ele se opreau, își lăsau aripile în jos. 25 După ce fiarele se opreau și își lăsau aripile în jos, zgomotul se auzea încă sub bolta ce se întindea deasupra capetelor lor. 26 Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron și la înfățișare era ca piatra de safir; iar sus p

  D oamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feței Tale celei Sfinte, și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, Izvor dulce și noianul îndurării, deschide stavilele cerului și plouă asupra mea bunătățile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl și să curățesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căință tare și adevărată. Și ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învățătorule al credinței și mărite Proorocule, care ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veșnic, și fă să se îndure de

  „Dați lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mt. 22, 21) Împotriva lenevirii de a veni la Biserică N i se pare că n-am isprăvit nimic, când ne-am dat osteneala de a vă îndemna să fiți mai osârdnici cu vizitarea adunării, unde se face slujirea cea dumnezeiască; căci iarăși Biserica este deșartă și părăsită de fiii ei. De aceea, eu iarăși trebuie să vă îngreunez si să vă fiu povară, pe de-o parte dojenind pe cei de față, pe de alta probozind pe cei ce lipsesc. Pe aceștia din urmă, pentru că rămân în lenevire și în ușurătatea minții lor, iară pe voi, pentru că nu vă îngrijiți cu râvna cuvenită pentru mântuirea confraților voștri. E u iarăși sunt silit să vă îngreunez și să vă fiu povară, nu pentru mine și pentru folosul meu, ci pentru voi și pentru mântuirea voastră, care îmi este scumpă. Poate să se supere pe mine oricine vrea, poate să mă ocărască pentru aceasta și să mă vorbească de rău, că totuși nu voi înceta de a vă fi povară, în felul acesta, și această împovărare este

  Evanghelia de la Matei (Mt. 24, 36-51; Mt. 25, 1-46; Mt. 26, 1-2) 36 Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi venirea Fiului Omului. 38 Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 Și n-au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, la fel va fi și venirea Fiului Omului. 40 Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul se va lua și altul se va lăsa. 41 Din două care vor măcina la moară, una se va lua și alta se va lăsa. 42 Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. 43 Aceea cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. 44 De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni. 45 Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul pes

  Tu, Doamne! Simt cum sufletul mi se umple de fericire, Fără să știu cine e și de unde vine, E o lumină divină picurată din nemurire, Ce s-a născut pe lume odată cu mine. Deși ești infinit, TU încapi în inima mea Și mă aștepți să întru cu gândul și mintea în ea, Iar eu rătăcesc haihui cu păcatul prin lume, Lăsându-te zăvorât, uitând să te chem pe nume. Mi-ai lăsat ca dar pe masă, o carte deschisă, Cu slova ei să aduc lumina în inima-mi închisă, Să te chem în rugăciune mereu și mereu Când simt durerea în suflet, când îmi este greu. Simt cum sufletul mi se umple de fericire, Fără să știu cine e și de unde vine, E o Lumină Divină picurată din nemurire, Ce s-a născut pe lume odată cu mine.

 

    Sfântul Diadoh al Foticeii învaţa că inima "nu rodeşte prin fire cugetările rele, ci amintirea raului i s-a făcut ca un fel de deprindere din pricina rătăcirii dintâi. Însă cele mai multe şi mai rele dintre gânduri le zămisleşte din răutatea dracilor" ("Cuvânt ascetic", în Filocalia, vol. I, p. 375). Sfinţii Părinţi ne îndeamnă că în loc să luptăm pentru a înlătura din minte tot ceea ce este rău, mai bine este să depunem tot efortul pentru a o umple de ceea ce este bun. "Nu lupta contra gândurilor venite de la duşmani, căci ei această doresc şi nu vor înceta să te tulbure. Întoarce-te către Domnul şi cere-I ajutor contra lor, mărturisindu-I propria-ţi neputinţă; El singur poate să-i alunge şi să-i nimicească". (Sfinţii Varsănufie şi Ioan)

  Rugaciunea de Luni Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire! O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si

  3 Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? 4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. 5 Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. 6 Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. 7 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. 10 Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. 11 Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. 12 Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. 13 Dar cel ce va răbda până s

  Ieșire 1, 1-20 1 Numele fiilor lui Israel, care au intrat în Egipt împreună cu Iacov, tatăl lor, aducând fiecare toată casa sa, sunt acestea: 2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda; 3 Isahar, Zabulon și Veniamin; 4 Dan, Neftali, Gad și Așer. 5 Sufletele însă ieșite din Iacov erau de toate șaptezeci și cinci, iar Iosif era de mai înainte în Egipt. 6 Dar au murit și Iosif și toți frații lui și toți cei de pe vremea lor. 7 Iar fiii lui Israel s-au născut în număr mare și s-au înmulțit, au crescut și s-au întărit foarte, foarte tare, și s-a umplut țara de ei. 8 Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif. 9 Acesta a zis către poporul său: «Iată, neamul fiilor lui Israel e mulțime mare și e mai tare decât noi. 10 Veniți dar să-i împilăm, ca să nu se mai înmulțească și ca nu cumva la vreme de război să se unească cu vrăjmașii noștri și, bătându-ne, să iasă din țara noastră!» 11 De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrări, ca să-i împileze cu munci grele. Atunci a zidit

  Prorocia lui Iezechiel 1, 1-20 1 În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam între robi, la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile și am văzut niște vedenii dumnezeiești. 2 În ziua a cincea a lunii a patra, în anul al cincilea ai robirii regelui Ioiachim, 3 A fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar, în țara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului. 4 Eu priveam și iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare și un val de foc, care răspândea în toate părțile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie. 5 Și în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfățișare semăna cu chipul omenesc. 6 Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare din ele avea patru aripi. 7 Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de vițel și scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene. 8 De cele patru părț

  Evanghelia de la Matei (Mt. 24, 3-35) 3 Și șezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? 4 Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeți să nu vă amăgească cineva. 5 Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. 6 Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. 7 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. 8 Dar toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da pe voi spre asuprire și vă vor ucide și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. 10 Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. 11 Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți. 12 Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora

  D oamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință recunosc și mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiești. Deci, astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog cu umilință îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și fără de voie, și-mi ajută să pun început bun și să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O, Doamne, astăzi Îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de mărirea Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: O, cereștilor ajutători și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc, pentru ajutorul și conducerea ce ne-o dați în toate zilele nouă, nevrednicilor și păcătoșilor.

  Cuvânt despre Evanghelia de la Matei, care se citește în Sfânta și Marea Luni, la Liturghie (Mt. 24, 3-35) D upă ce Hristos a vorbit despre nenorocirea ce avea să vie asupra Ierusalimului și despre aceea că Apostolii vor birui toate piedicile, iar Evanghelia se va predica în toată lumea, se întoarce iarăși la descrierea ticăloșiei ce va veni peste iudei, pe când ucenicii vor predica strălucit Evanghelia în toată lumea. „Atunci cei din ludeea să fugă la munți”. Atunci, când ? Când acestea se vor întâmpla, când urâciunea pustiirii va fi în locul cel sfânt. El prin aceasta înțelege, oastea romană. Atunci, zice el, să fugiți, căci nu va fi nici o nădejde de mântuire. Altădată iudeii din războaie grele se ridicaseră, ca în timpurile lui Sanherib și ale lui Antioh. Oastea lor fusese împrăștiată, templul cucerit; însă s-au ridicat macabeii împotriva vrăjmașului și a urmat o deplină schimbare. Dar pentru ca ei să nu aștepte și acum ceva asemenea, le curmă toată nădejdea. Abia viața singur