Sâmbătă

 

Evanghelia de la Ioan (In 11, 1-45)

¹ Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. ² Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. ³ Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. ⁴ Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. ⁵ Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. ⁶ Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. ⁷ Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. ⁸ Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și iarăși Te duci acolo? ⁹ A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; ¹⁰ Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. ¹¹ A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. ¹² Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. ¹³ Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. ¹⁴ Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. ¹⁵ Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. ¹⁶ Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El. ¹⁷ Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. ¹⁸ Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. ¹⁹ Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. ²⁰ Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. ²¹ Și a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. ²² Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da. ²³ Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. ²⁴ Marta i-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. ²⁵ Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. ²⁶ Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? ²⁷ Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. ²⁸ Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă. ²⁹ Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă și a venit la El. ³⁰ Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. ³¹ Iar iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo. ³² Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. ³³ Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. ³⁴ Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. ³⁵ Și a lăcrimat Iisus. ³⁶ Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. ³⁷ Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă așa ca și acesta să nu moară? ³⁸ Deci suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. ³⁹ Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. ⁴⁰ Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? ⁴¹ Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. ⁴² Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. ⁴³ Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! ⁴⁴ Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. ⁴⁵ Deci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.

Astăzi ne amintim despre învierea lui Lazăr, fratele Mariei şi al Martei din Betania. De astăzi am început cea mai tristă săptămână din istoria mântuirii neamului omenesc. Citind cuvintele Sfintelor Evanghelii retrăim, fie chiar şi numai mental, suferinţele Domnului Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Izbăvitorul lumii, va fi condamnat şi crucificat. Timp de o săptămână sentimentele şi trăirile noastre vor fi împărţite între bucuria învierii lui Lazăr şi tristeţea răstignirii Domnului Hristos. Putem spune că Săptămâna sfintelor pătimiri începe cu această zi, deoarece, după învierea lui Lazăr, conducătorii iudei au hotărât să îşi pună în aplicare planul de prindere şi condamnare a lui Iisus Hristos.

Au hotărât să curme şi viaţa lui Lazăr, deoarece sim- pla lui prezenţă era o mărturie a puterii divine a Domnului Hristos. Deşi Mântuitorul a aflat de moartea lui Lazăr, nu a mers imediat în Betania. În întârzierea Sa a arătat mulţimilor că moartea şi, mai târziu, învierea lui Lazăr au fost depline; nu au fost ceva închipuit. A fost o minune! În versetul 35 din capitolul 11, Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune că Mântuitorul a lăcrimat. Este cel mai scurt verset din Noul Testament semnificând şi aceea că adevărata suferinţă se trăieşte, nu se comentează.

Domnul Hristos văzând sfâşietoarea dramă a celor două surori Marta şi Maria le-a întărit zicând: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Iată cel mai puternic argument al credinţei noastre în învierea sufletelor şi dăinuirea lor în veşnicia divină.

Porunca Mântuitorului la învierea lui Lazăr a fost: „Lazare, vino afară!” (Ioan 11, 43). Locul lui Lazăr nu era în moarte, ci în viaţă, între cei vii.

Când Lazăr a murit, Domnul Hristos a lăcrimat. Când Mântuitorul este crucificat, omenirea întreagă suspină şi lăcrimează.

Sfântul Atanasie cel Mare spunea aşa: „Pentru drepţi nu există moarte, ci doar o trecere în viaţa veşnică!”