VECERNIA

 

Facere 27, 1-41

¹ Iar după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, și i-a zis: «Fiul meu!» Zis-a acela: «Iată-mă!» ² Și Isaac a zis: «Iată, eu am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele. ³ Ia-ți dară uneltele tale, tolba și arcul, și ieși la câmp și adu-mi ceva vânat; ⁴ Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!» ⁵ Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său; ⁶ Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: «Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, și zicând: ⁷ «Adu vânat și fă-mi o mâncare să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri». ⁸ Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ți poruncesc: ⁹ Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău; ¹⁰ Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri». ¹¹ Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: «Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr. ¹² Nu cumva tatăl meu să mă pipăie și voi fi în ochii lui ca un înșelător și în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem». ¹³ Zis-a mama sa: «Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povața mea și du-te și adu-mi iezii!» ¹⁴ Atunci, ducându-se Iacov, a luat și a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui. ¹⁵ Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, și a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic; ¹⁶ Iar cu pieile iezilor a înfășurat brațele și părțile goale ale gâtului lui. ¹⁷ Și a dat mâncarea și pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său, ¹⁸ Și acesta a intrat la tatăl său și a zis: «Tată!» Iar acela a răspuns: «Iată-mă! Cine ești tu, copilul meu?» ¹⁹ Zis-a Iacov către tatăl său: «Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit; scoală și șezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!» ²⁰ Zis-a Isaac către fiul său: «Cum l-ai găsit așa curând, fiul meu?» Și acesta a zis: «Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte». ²¹ Zis-a Isaac iarăși către Iacov: «Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de ești tu fiul meu Isav sau nu». ²² Și s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit și a zis: «Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav». ²³ Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; și l-a binecuvântat. ²⁴ Și a mai zis: «Tu oare ești fiul meu Isav?» Și Iacov a răspuns: «Eu». ²⁵ Zis-a Isaac: «Adu-mi și voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!» Și i-a adus și a mâncat; apoi i-a adus și vin și a băut. ²⁶ După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: «Apropie-te, fiule, și mă sărută!» ²⁷ Atunci s-a apropiat Iacov și l-a sărutat. Și a simțit Isaac mirosul hainei lui și l-a binecuvântat și a zis: «Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat Domnul. ²⁸ Să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din belșugul pământului, pâine multă și vin. ²⁹ Să-ți slujească popoarele și căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste frații tăi și feciorii mamei tale să ți se închine ție; cel ce te va blestema să fie blestemat și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!» ³⁰ Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, și cum a ieșit Iacov de la fața tatălui său Isaac, a venit și Isav cu vânatul lui. ³¹ A făcut și el bucate și le-a adus tatălui său și a zis către tatăl său: «Scoală, tată, și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!» ³² Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: «Cine ești tu?» Iar el a zis: «Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!» ³³ Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte și a zis: «Dar cine-i acela, care a căutat și mi-a adus vânat și am mâncat de la el înainte de a veni tu și l-am binecuvântat și binecuvântat va fi?» ³⁴ Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare și foarte dureros și a zis către tatăl său: «Binecuvântează-mă și pe mine, tată!» ³⁵ Zis-a Isaac către el: «A venit fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta». ³⁶ Iar Isav a zis: «Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înșelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea». Apoi a zis Isav către tatăl său: «Nu mi-ai păstrat și mie binecuvântare, tată?» ³⁷ Răspuns-a Isaac și a zis lui Isav: «Iată, stăpân l-am făcut peste tine și pe toți frații lui i-am făcut lui robi; cu pâine și cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?» ³⁸ Și a zis Isav către tatăl său: «Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!» Și cum Isaac tăcea, Isav și-a ridicat glasul și a început a plânge. ³⁹ Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: «Iată, locuința ta va fi un pământ mănos și cerul îți va trimite roua sa; ⁴⁰ Cu sabia ta vei trăi și vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica și vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău». ⁴¹ De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Și a zis Isav în cugetul său: «Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!»  

Pilde 19, 16-25

¹⁶ Cel ce ia seama la poruncă își păstrează sufletul său, iar cel ce disprețuiește cuvântul (Domnului) va muri. ¹⁷ Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului și El îi va răsplăti fapta lui cea bună. ¹⁸ Pedepsește pe feciorul tău, cât mai este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori. ¹⁹ Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruți o dată, trebuie să începi din nou. ²⁰ Ascultă sfatul și primește învățătura, ca să fii înțelept toată viața ta. ²¹ Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlinește. ²² Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preț este un sărac bun decât un om mincinos. ²³ Frica de Dumnezeu duce la viață și ne îndestulăm fără să fim loviți de nenorocire. ²⁴ Leneșul întinde mâna în blid și nu are putere s-o ducă la gură. ²⁵ Lovește pe cel ce batjocorește și cel fără de minte va deveni înțelept; mustră pe cel înțelept și el va pricepe știința. 

Prorocia lui Isaia 43, 9-14

⁹ Neamurile toate laolaltă să se adune și să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de știre aceasta și ne-au făcut proorocii? Să-și aducă martorii și să dovedească, să audă toți și să zică: «Adevărat!» ¹⁰ Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul, și Sluga pe care am ales-o, ca să știți, să credeți și să pricepeți că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu și nici după Mine nu va mai fi! ¹¹ Eu, Eu sunt Domnul și nu este izbăvitor afară de Mine! ¹² Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit și Cel ce am prezis și nu sunt străin la voi. Voi sunteți martorii Mei, zice Domnul. ¹³ Eu sunt Dumnezeu din veșnicie și de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea și ceea ce fac Eu, cine poate strica?» ¹⁴ Așa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel: «Pentru voi trimit prăpăd la Babilon, ca să-i pun pe toți pe fugă, pe acești Caldei așa de mândri pe corăbiile lor. 

Înțelepciunea lui Solomon 3, 1-9

¹ Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. ² În ochii celor fără de minte, drepții sunt morți cu desăvârșire și ieșirea lor din lume li se pare mare nenorocire. ³ Și plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. ⁴ Chiar dacă, în fața oamenilor, ei au îndurat suferințe, nădejdea lor este plină de nemurire. ⁵ Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. ⁶ Ca pe aur în topitoare, așa i-a lămurit, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. ⁷ Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi. ⁸ Judeca-vor neamurile și stăpâni vor fi peste popoare și Domnul va împărăți întru ei, în veci. ⁹ Ei vor înțelege adevărul, ca unii care și-au pus încrederea în Domnul; cei credincioși vor petrece cu El în iubire, căci harul și îndurarea sunt partea aleșilor Lui.

Înțelepciunea lui Solomon 5, 15-23; 6, 1-3

¹⁵ Însă cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. ¹⁶ Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. ¹⁷ El va face arme din mânia Sa și cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmașilor. ¹⁸ Din dreptate El Își va face platoșă și din judecata cea nefățarnică Își va face coif. ¹⁹ Din sfințenia Sa va face pavăză nebiruită; ²⁰ Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuțită și lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. ²¹ Săgețile fulgerului Său vor porni bine îndreptate și vor lovi în țintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. ²² Mânia Lui, ca o praștie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor și râurile îi vor îneca vijelios. ²³ Duhul puterii dumnezeiești se va ridica împotriva lor și ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ și răutatea va răsturna scaunele celor puternici.

¹ Ascultați deci, regilor, și înțelegeți, luați învățătură, voi, care judecați marginile pământului. ² Băgați în urechi, voi cei ce stăpâniți peste mulțimi și care vă mândriți cu mulțimea popoarelor voastre». ³ Pricepeți că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul și puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre și va pune la încercare gândurile voastre.