Ioan 12, 1-18

 

¹ Deci, cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. ² Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. ³ Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. ⁴ Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? ⁶ Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. ⁷ A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. ⁸ Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. ⁹ Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr pe care-l înviase din morți. ¹⁰ Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. ¹¹ Căci, din cauza lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. ¹² A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, ¹³ Au luat ramuri de finic și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! ¹⁴ Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: ¹⁵ «Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, șezând pe mânzul asinei». ¹⁶ Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. ¹⁷ Deci da mărturie mulțimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. ¹⁸ De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.