REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

   Avva Macarie, mergând odată de la Sketis la Terenuti, a intrat într-un templu să doarmă. Acolo se aflau vechi mumii greceşti. El a luat una şi şi-a pus-o sub cap, în loc de pernă. Văzându-i îndrăzneală, demonii au prins ciuda şi, ca să-l îngrozească, au început să strige un nume de femeie: - Cutare, hai cu noi la baie. Un alt demon, pitit sub Macarie, i-a răspuns, că din lumea morţilor: - Nu pot să vin, pentru că e un străin peste mine. Dar bătrânul nu s-a îngrozit deloc, ba, cu îndrăzneală, a dat un pumn mumiei, zicând: - Scoală-te şi du-te în beznă. Acolo poţi să te duci. Auzind acestea, demonii au strigat cu glas mare şi au zis: - Ne-ai învins! Şi au fugit ruşinaţi.

Doamne Atotputernice şi Atotindurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţa, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, că în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci că femeia cea păcăto

  1 E adevărat că și cel dintâi avea rânduieli pentru sfintele slujbe, și altarul pământesc; 2 căci s'a pregătit un cort, primul, în care erau sfeșnicul și masa și pâinile punerii-înainte a ; acesta se numește sfânta. 3 Iar înapoia celei de a doua catapetesme b era un cort numit sfânta-sfintelor, 4 având altarul de aur al tămâierii și chivotul legământului c , peste tot ferecat cu aur. În chivot era urna de aur care avea mana, și toiagul lui Aaron, cel ce odrăslise, și tablele Legii. 5 Deasupra chivotului erau Heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării d - dar despre acestea nu putem vorbi acum cu de-amănuntul. 6 Astfel fiind întocmite lucrurile, preoții intrau întotdeauna în primul cort, săvârșind sfintele slujbe; 7 în cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care-l aducea pentru sine însuși și pentru păcatele cele din neștiință ale poporului.

  38 Și pe când mergeau ei, El a intrat într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră ce se chema Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socotești că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. 41 Și răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijești și pentru multe te silești, 42 ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua“. 27 Și a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulțime, ridicându-și glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt!“ 28 Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc d “.

  Glasul 2 Pe cea întru rugăciuni... C instit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetății tale și vistierie de bunătăți neîmpuținată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.

  Tropar la Praznicul așezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, glasul al 8-lea: N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, Nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. F ăclie de lumină arătătoare și neapusă, biserica Fecioarei aflând Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele minunilor. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. C a și cu o putere și legătură de întărire, Preacurată, cu Dumnezeiescul tău

  Glasul 8 N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, Nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

  C institul Brîu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaș de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tînăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică "tîrgul de aramă". După mulți ani, pe vremea împărăției lui Leon, femeia lui, Zoe, era supărată de duhul cel necurat. Pentru aceea, împăratul și rudele lui aveau mîhnire; deci se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care pătimea. O dată i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunîndu-i că de se va pune pe dînsa Brîul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va lua tămăduire. Împărăteasa a spus această vedenie bărbatului ei, împăratul Leon, și îndată împăratul a rugat pe patriarh și a dezlegat pecetea, apoi s-a deschis sicriul și s-a aflat întreg cinstitul Brîu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici cîtuși de puțin vătămat de vechimea vremii, și l-a sărutat pe e

  D upă cinstita ei Adormire, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a dat brâul ei Sfântului Apostol Toma. B râul mai târziu a ajuns la Constantinopol și s-a păstrat într-o răcliță pecetluită la Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o întemeiase împărăteasa Pulheria. A ceastă sfântă răcliță nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912). Soția împăratului Leon, Zoe, s-a îmbolnăvit psihic și în urma unei vedenii cerești, ea a dorit să se așeze peste ea brâul Maicii Domnului care se afla la Vlaherne. Î mpăratul l-a rugat pe Patriarh și așa sfânta răcliță s-a deschis. Apoi, cu rugăciune, ea a fost scoasă și pusă peste împărăteasa care cumplit se chinuia. Ea s-a vindecat imediat, în prezent, o parte a cinstitului Brâu se află la Zugdidi, în Georgia, căci vindecându-se prin atingerea lui fiica împăratului Roman și apoi căsătorindu-se ea cu împăratul georgian Abuchaz, ea a luat cu ea, în noua ei patrie, o parte din cinstitul Brâu. L a porunca Țarului rus A

  Fiul meu cel Preaiubit, Vezi-mi sufletul zdrobit Pentru oamenii ce pier, Pentru ei milă Îți cer. Cum pot, Maică, să-i primesc? De rele nu se căiesc, Posturile nu le țin, La biserică nu vin, Nu se roagă, nu-s miloşi, Nu iartă, sunt duşmănoşi, Nu se-ajută între frați, Stau de ani necununați, Fac avorturi şi urgii, Se întrec în lăcomii, De Mine aminte-şi aduc Doar atunci când greu o duc, Jertfa Mi-o batjocoresc Şi din nou Mă răstignesc… Fiul meu, nu-i pedepsi Căci de rele s-or căi, Vor urma al Tău cuvânt Dar mai lasă-i pe pământ! Te îndură de acei Neprihăniți printre ei, De bătrâni şi de copii, De pustnici şi monahii Care încă Îți slujesc Şi-al Tău Nume Îl iubesc. O, Măicuță, ruga ta Îmi străpunge inima, Ale tale lacrimi dor Ce le verşi pentru popor… Nu-i voi pierde, îi mai las Şi le voi mai da răgaz. Pentru tine, Maica Mea Mai țin lumea asta rea… Elena Jâglău

 

30.08.1535 - Se finalizează lucrările la Biserica Sf. Dumitru din Suceava (începută în 1534), ctitorie a lui Petru Rareş, domn al Moldovei

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine,

Un tată avea un fiu care se arata neascultător zilnic. Într-o zi, tatăl a decis că pentru fiecare neascultare a fiului, să bată un cui în tocul uşii. Când tocul s-a umplut de cuie, tatăl şi-a chemat fiul şi i-a mărturisit că a bătut câte un cui pentru fiecare necaz adus de neascultarea lui. Fiul, văzând suferinţa tatălui, i-a promis acestuia că va săvârşi zilnic o faptă bună, că tocul uşii să rămână lipsit de cuie. Şi când tatăl a scos ultimul cui, l-a îmbrăţişat pe fiul său plângând. - De ce plângi? A întrebat fiul. - Cuiele au fost scoase, dar semnele au rămas, a răspuns tatăl.

Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 15 Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruși, ci Aceluia Care pentru ei a murit și a înviat. 16 Așadar, de acum înainte noi pe nimeni nu-l mai cunoaștem după trup; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem astfel. 17 Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi. 18 Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat nouă slujirea împăcării. 19 Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru Hristos împăca lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le lor greșalele și punând întru noi cuvântul împăcării. 20 Așadar, noi suntem purtători de cuvânt f ai lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. În numele lui Hristos vă rugăm: împăcați-vă cu

  9 Eu sunt ușa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. 10 Furul nu vine decât să fure și să'njunghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă, și din belșug s'o aibă b . 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său și-l pune c pentru oi. 12 Dar simbriașul și cel ce nu este păstor și cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește. 13 Iar simbriașul fuge, fiindcă simbriaș este, și nu de oi îi este lui aminte. 14 Eu sunt Păstorul cel bun, și Mi le cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine. 15 Așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, tot așa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Și viața Mea Mi-o pun pentru oi. 16 Și alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc; și glasul Mi-l vor auzi, și va fi o turmă și un păstor.

  S fantul Alexandru din Svir a vietuit intre anii 1448-1533, in Rusia, fiind singurul sfant cunoscut care s-a invrednicit a vedea Sfanta Treime, precum odinioara Dreptul Avraam. In viata sfantului s-a intrupat cuvantul Mantuitorului, care zice: "Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu." P amantul rusesc a nascut mari sfinti Bisericii lui Hristos, mari inchinatori ai Sfintei Treimi. Astfel, dintre cei cu au primit supranume, datorita evlaviei si ravnei lor, ii amintim pe urmatorii: Sfantul Serghie de Radonej este numit "teologul Sfintei Treimi", Sfantul Andrei Rubliov este numit "zugravul Sfintei Treimi", Sfantul Pavel Florenski este numit "marturisitorul Sfintei Treimi" prin mucenicie, iar Sfantul Alexandru din Svir este numit "proorocul Sfintei Treimi", ca unul ce s-a invrednicit sa vada Sfanta Treime, asemenea lui Avraam, prin aratarea a trei ingeri. I n anul 1904, Sfantul Ioan de Kronstadt scria in &quo

  C uviosul Părintele nostru Alexandru s-a născut la Oloneț, în ținutul Novgorodului, în urma unei descoperiri primite de părinții săi, Ștefan și Vasa. Din botez, el a fost numit Amos, iar când a crescut a fost încredințat unui om evlavios pentru a-l învăța dumnezeieștile Scripturi, dar copilul întâmpina mai multe greutăți la pricepere decât cei de o vârstă cu el. Într-o zi, pe când cerea cu dinadinsul ajutorul Maicii lui Dumnezeu în mănăstirea Ostrog, care se afla lângă satul său, a auzit vocea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care îl îmbărbăta și de atunci a putut să învețe cu ușurință. În fiecare zi el mergea la biserică și petrecea în multă înfrânare, deși era încă tânăr cu vârsta. Când a crescut, părinții s-au pregătit să-l căsătorească, dar el le-a arătat că nu dorea să fie decât al lui Dumnezeu și, punând pricină că merge la lucru într-un alt sat, a plecat cu bucurie pe calea care urma să-l ducă la mântuire. Deci trecând râul Svir, a ajuns noaptea în preajma unui lac înconju

  S fîntul Alexandru a fost protopop și horepiscop pe vremea Sfîntului Mitrofan, întîiul Patriarh al Constantinopolului, fiind înfrumusețat cu toate faptele bune. Cînd s-a adunat în Niceea întîiul Sinod a toată lumea, al Sfinților Părinți, Patriarhul Mitrofan, neputînd să se ducă la acel sobor, din pricina bătrîneților și slăbiciunii trupești, a trimis pe acest Alexandru, apărător al dreptei credințe. El, șezînd în sobor în locul patriarhului său, s-a luptat mult pentru dreapta credință împotriva răucredinciosului Arie. După săvîrșirea Sinodului, Alexandru întorcîndu-se din Niceea în Constantinopol, îngerul Domnului s-a arătat fericitului Mitrofan, spunîndu-i că i se apropie sfîrșitul și poruncindu-i să-l lase după sine ca patriarh pe Alexandru, zicînd: "După zece zile îți vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc să-l ia, în locul tău, Alexandru, slujitorul tău". D eci, a venit și dreptcredinciosul împărat, marele Constantin, împreună cu alți părinți, ca să ce

  S fântul Alexandru a fost unul dintre Părinții de la întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, în care l-a reprezentat pe Patriarhul Mitrofan, prea vârstnic pentru a putea călători. El după aceea a fost succesorul lui Mitrofan în scaunul mitropolitan. C ând niște filozofi au vrut să aibă o dispută cu el privind probleme de credință, Sfântul Alexandru i-a zis unuia dintre ei: „în numele Domnului și Dumnezeului meu Iisus Hristos, îți poruncesc să taci!" - iar filozoful pe dată s-a făcut complet mut. A le lui rugăciuni le-a ascultat Dumnezeu când a scurtat viața necuratului Arie (vezi Cugetarea dintru această zi). S fântul Alexandru s-a săvârșit către Domnul la anul 340, întru al nouăzeci și optulea an al vieții lui pământești. S fântul Ioan, postitorul a păstorit Biserica lui Dumnezeu în timpul domniei răului împărat Anastasie, ereticul akefalit. El s-a săvârșit din viață la anul 595. S fântul Pavel al patrulea a păstorit Biserica Constantinopolului timp de cinci ani și opt luni

  a. Viața S fântul Mitropolit Varlaam (Moțoc) a fost unul din cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. S-a născut în satul Borcești, lângă Târgu Neamț, în jurul anului 1590, într-o familie de țărani răzeși foarte iubitori de Hristos. Din botez se chema Vasile. Deci, fiind chemat să slujească Biserica lui Hristos și primind o educație aleasă, din copilărie a intrat în obștea Mânăstirii Neamț. Apoi, auzind de vestitul egumen Dosoftei de la Schitul lui Zosima și de petrecerea sihaștrilor de pe valea pârâului Secu, tânărul Vasile Moțoc s-a stabilit aici prin anii 1590–1592. Timp de peste cincisprezece ani a fost întru toate ascultător dascălului său, egumenul Dosoftei, deprinzând de la el dragostea de Dumnezeu și multă cunoștință de carte. Î n anul 1606, egumenul Dosoftei se mută din viața aceasta, iar în anul 1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Mânăstirii Secu. În toamna anului 1632, arhimandritul Varlaam este ales, hirotonit și așezat mitropolit al Moldovei în lo