REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Cuviosul (Ὅσιος) Nicolae Cabasilas s-a născut la Tesalonic în 1322 și era nepotul lui Nil Cabasilas, care era Arhiepiscop de Tesalonic. Numele de familie al tatălui său era Hamaetos, dar el a preferat să folosească numele unchiului său - Cabasilas. ​Sfântul Nicolae a primit o educație excelentă, atât la Tesalonic, cât și la Constantinopol, studiind retorică, teologie, filosofie etc. Pentru o vreme, a servit ca sfetnic al Împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino (domnitor 1347-1354), care i-a încredințat mai multe misiuni importante în această perioadă de război civil (1341-1347) și conflict religios. În ultimul an al vieții sale, Împăratul a abdicat și a fost tuns monah cu numele Ioasaf. A rămas la renumita Mănăstire Manganon (Μονή των Μαγγάνων) până la moartea sa. Se pare că Sfântul Nicolae a devenit monah la Manganon în același timp, și este posibil să fi fost hirotonit ca ieromonah. ​Era ucenic al Sfântului Grigorie Sinaitul (8 august) și susținător al Sfântului Grigorie Pal...

  ​În tradiția creștin ortodoxă, sâmbăta este prin excelență ziua dedicată pomenirii celor adormiți, o zi de profundă comuniune spirituală între Biserica Luptătoare (cei de pe pământ) și Biserica Triumfătoare (cei plecați la Domnul). Printre toate sâmbetele de pomenire din cursul anului liturgic, Sâmbăta Morților dinaintea Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt – cunoscută în popor sub denumirea de Moșii de Vară – ocupă un loc cu totul deosebit. ​Această rânduială ne amintește că dragostea creștină nu piere niciodată și trece dincolo de granițele mormântului. Prin rugăciunile Bisericii, prin Sfânta Liturghie și prin milostivirile făcute în numele celor adormiți, noi cerem milostivirea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor și așezarea sufletelor lor în corturile drepților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin. ​Legenda creștină a celor trei Moși: Iubire, Bucurie și Bunăstare ​Pe lângă rânduiala strict liturgică a Bisericii, evlavia populară românească a îmbrăcat ...

  ​Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul s-a născut în anul 1644 în ținuturile Olteniei, într-o perioadă de mari frământări pentru neamul românesc. Crescut de părinți evlavioși în dragostea de Dumnezeu și de țară, tânărul Ioan a deprins de timpuriu rânduielile vieții creștine, fiind pregătit spiritual pentru încercările ce aveau să vină. Activitatea sa, deși scurtă în ani pământești, a fost o mărturie neîncetată a rezistenței prin credință. ​Contextul politic al vremii era marcat de tensiunile dintre Voievodul Mihnea Vodă al III-lea și Poarta Otomană. Refuzul plății tributului a declanșat o invazie devastatoare a turcilor și tătarilor în Valahia. În acest vârtej al suferinței, Ioan, un tânăr nobil de o frumusețe fizică și sufletească rară, a fost luat în robie. Dus la Constantinopol, el a devenit ținta dorințelor necurate ale stăpânilor săi. Timp de doi ani și jumătate, „activitatea” sa a fost una de mărturisitor tăcut, dar ferm, în palatele vizirilor, unde a respins constant ofertele...

  ​ Sfânta și marea miercuri ne așază înainte una dintre cele mai mișcătoare imagini din întreaga iconografie a mântuirii: femeia păcătoasă care, cu o îndrăzneală născută din disperare și dragoste, se apropie de Hristos. În centrul Deniei acestei zile nu stă doar o relatare istorică, ci un act de o sensibilitate copleșitoare: spălarea picioarelor Domnului cu lacrimi și ungerea lor cu mir de mare preț. ​Momentul în care vasul de alabastru este sfărâmat simbolizează însăși inima omului care se deschide în fața Creatorului. Ea nu aduce doar un parfum costisitor, ci își varsă întreaga viață, cu toate căderile ei, la picioarele Celui ce poate ierta. Această femeie, prin gestul ei de a-I șterge picioarele cu părul capului, devine chipul pocăinței absolute, transformând un obiect material într-o jertfă spirituală nepieritoare. ​În timp ce lumea calculează prețul mirului, Hristos primește dragostea. Această zi ne invită să fim noi înșine „vasul de alabastru” care se sfărâmă de dragul l...

  S fântul Proroc Ilie - văzătorul de Dumnezeu, făcătorul de minuni și zilotul dumnezeieștii credințe - s-a născut din seminția preoțească a lui Aaron în pământul Arabiei, în cetatea Tesvi pentru care pricină s-a și numit Tesviteanul. C ând s-a născut pruncul Ilie, tatăl lui, Sovac, a văzut îngerii lui Dumnezeu cum șed în jurul copilului și îl înfășoară cu foc și îl hrănesc cu pară de foc. Aceasta a preînchipuit caracterul de foc al Sfântului Ilie și puterea lui de Dumnezeu dăruită. El și-a petrecut anii tinereții în cugetări dumnezeiești și în rugăciune, retrăgându-se adesea în pustie și rugându-se singur în liniște și tăcere, înaintea Domnului. Î n acea vreme regatul lui Israel era împărțit în două părți disproporționate: Regatul lui Iuda consta numai din două seminții, ale lui Iuda și Veniamin, cu capitala la Ierusalim; iar regatul lui Israel consta din celelalte zece seminții, având capitala la Samaria. R egatul lui Iuda era guvernat de descendenții marelui Rege Solomon, f...

    Slujba din Ajunul Nașterii Domnului (Crăciunul) este alcătuită din ceasurile liturgice astfel în cadrul Slujbei de Ajunul Crăciunului se citesc ceasurile: CEASUL I, CEASUL III, CEASUL și CEASUL IX lea.  CEASUL I   APOSTOLUL EVREI  1,1-12                                                                                           CEASUL I       EVANGHELIA MATEI 1,18-25   APOSTOLUL CEASULUI I (PE LARG) Evrei 1, 1-12 1 În multe rânduri și'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară ...

  „S-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui” (Luca 13, 17) Ne este de folos să fim dojeniți C ine laudă toate fără deosebire, atât faptele noastre cele vrednice de ocară, cât și pe cele vrednice de laudă, acela nu ne este prieten, ci un amăgitor sau batjocoritor. C ând cineva laudă ceea ce este lăudabil, dar, pe de altă parte, ocărăște greșelile și păcatele, acesta este prietenul cel adevărat. Și ca să vedeți că cel care în toate ne laudă și în toate ne proslăvesc nu ne este prieten, ci un amăgitor, ascultați ce grăiește Dumnezeu prin Proorocul Isaia: „Poporul meu, cei ce vă fericesc vă înșeală pe voi și cărarea picioarelor voastre o strică” (Isaia 3, 12). P e un vrăjmaș nu-l putem suferi, chiar când ne laudă, iar pe un prieten îl îmbrățișăm, chiar și când ne dojenește. Acela ne este potrivnic chiar și când ne sărută, iar acesta ne este plăcut chiar și când ne rănește. Sărutarea vrăjmașului este foarte bănuitoare, iar rana ce ne face un prieten purcede de la grija lui pent...

  „Iar el cu mult mai vârtos striga: Iisuse, fiul lui David, miluiește-mă”. (Luc. 18, 39) Răbdarea în suferințe C ât de multe neplăceri nu întâmpinăm noi în toate zilele, și ce suflet tare se cere, spre a nu fi cineva supărat și nerăbdător, ci a proslăvi, a lăuda și a cinsti pe cel ce îngăduie a veni asupra noastră astfel de ispite? C ât de multe nenorociri și buimăceli neașteptate nu dau peste noi? Și totuși cineva trebuie să înăbușească gândurile cele rele, și să nu învoiască limbii a grăi lucruri păcătoase, încă și fericitul Iov a răbdat mii de patimi, și totuși n-a încetat de a proslăvi pe Domnul. Î ntre noi însă sunt oameni, care când li se va întâmpla ceva rău, când sunt jigniți de cineva, sau cad în boală, fie aceasta durere de picioare, ori de cap, sau oricare alta, îndată izbucnesc din ei hulele. Ei suferă chinul bolii, dar folosul, ce ar putea ei să tragă dintru aceasta pentru mântuirea lor sufletească, și-l răpesc ei înșiși. Ce faci o omule? hulești tu pe Dumnezeu ...

  U na dintre cele mai mari comori ale Mănăstirii Noul Valaam din Heinävesi (Finlanda) este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Valaam. Pictată pe lemn de tei, cu dimensiunile 132 x 79.5 cm, icoana o înfățișează pe Fecioara Maria în mărime naturală, cu privirea coborâtă, stând în picioare pe un nor, îmbrăcată într-o mantie roșie strălucitoare și purtând un stihar turcoaz închis. Ea ține cu brațul său stâng pe Pruncul Hristos, Care este îmbrăcat în veșmânt galben deschis. Cu mâna dreaptă, Preasfânta arată spre Prunc, în stilul Icoanei Maicii Domnului „Hodigitria” . Hristos binecuvântează cu mâna Sa dreaptă, iar în mâna stângă ține un glob care are deasupra o cruce, ceea ce înseamnă că El este Creatorul lumii și Stăpânul tuturor. C onform inscripției , icoana a fost pictată în 1878 , ca „ osteneală a călugărilor de la Valaam ”. Însă, acesta este în mod obișnuit atribuită Părintelui Alipie, unul dintre cei mai mari iconografi de la Mănăstirea Valaaam din Iezerul ...

U nul dintre cei mai cinstiți cuvioși români, care au strălucit pe pământul Moldovei în secolul XVI, este Sfântul Rafail de la Mânăstirea Agapia Veche. Fiind născut în ținutul Neamț și auzind de marele sihastru Eufrosin, a părăsit cele pământești și, urcându-se în munte, i s-a făcut ucenic. Deci, făcându-se călugăr prin mâinile lui, atât de mult a sporit Cuviosul Rafail în rugăciune și post, încât a ajuns pe dascălul său. D upă mai mulți ani de viață pustnicească pe Muntele Scaunele, s-a coborât apoi în schitul întemeiat de Cuviosul Eufrosin. Aici, sporind și mai mult în dragostea lui Hristos, în privegheri de toată noaptea și în rugăciuni cu lacrimi, smerindu-se înaintea tuturor prin ascultare, s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul preoției și al facerii de minuni. Căci izgonea duhurile necurate, cunoștea gândurile oamenilor și vedea dinainte cele viitoare. Era încă neîntrecut dascăl al rugăciunii lui Iisus și părinte duhovnicesc al tuturor cuvioșilor sihaștri. Deci, săvârșind în...

  A cești doi sfinți martiri erau originari din Asia Mică, probabil dintr-un oraș al Frigiei. Epictet s-a născut din părinți creștini și a învățat de mic carte, fiind foarte râvnitor pentru cunoașterea Sfintei Evanghelii. Apoi, dorind să slujească toată viața lui Hristos, a părăsit casa părinților săi și s-a făcut, călugăr la una din mânăstirile Frigiei. P entru sfințenia vieții sale, fericitul Epictet s-a învrednicit de darul preoției și a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în patria sa, convertind la creștinism și botezând în numele Preasfintei Treimi mulți locuitori frigieni. Printre cei convertiți a fost și un tânăr ales, anume Astion, fiul unui magistrat numit Alexandru. Urmând dascălului și părintelui său duhovnicesc, fericitul Astion a luat jugul cel bun al lui Hristos, făcându-se călugăr, probabil, în aceeași mânăstire, așa cum mărturisesc actele martirice. D atorită persecuției lui Dioclețian (284–305), în jurul anului 290, fericiții Epictet p...

  Î n vremea împăratului Dioclețian și a ginerelui lui, Maximian, ambii, adversari ai lui Hristos, a locuit în Anatolia o familie de creștini vârstnici și plini de toată cucernicia, dar care nu aveau copii. Pe bărbat îl chema Dorotei, iar pe femeie Evsevia. Ei erau foarte bogați. Prin multă și neîncetată rugăciune, lor li s-a dăruit în cele din urmă un copil de la Dumnezeu - pe sfânta pruncă Dominica. Î ncă din copilărie, aceasta s-a închinat pe sine cu totul lui Dumnezeu, înfrânându-se de la toate cele pe care le fac îndeobște copiii. Când a ajuns la vârsta cuvenită, fiind foarte frumoasă cu trupul și cu sufletul, mulți tineri au voit să o ia în căsătorie, dar ea i-a refuzat pe toți, zicând că s-a logodit Mirelui Celui Ceresc și Domnul și că nimic nu dorea mai mult decât să moară fecioară. U nul dintre pretendenții respinși a denunțat-o pe Dominica și pe părinții ei tiranului Dioclețian, sub acuzația de creștinism, împăratul a poruncit ca părinții Dominicăi să fie torturați, i...

  „ Eu voi ruga pe Tatăl, și alt mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veci, adică Duhul adevărului” (Ioan 14, 16-17) S lăvite sunt, iubiților, darurile, care ni le-a comunicat astăzi Dumnezeu cel plin de dragoste, daruri, a căror mărime nu o poate descrie nici o gură omenească. D e aceea să ne bucurăm toți, să mărim și să proslăvim pe Domnul nostru, căci ziua de astăzi este o sărbătoare de bucurie și de desfătare. Precum timpurile anului urmează regulat unele după altele și se schimbă unele cu altele, așa și în biserică cu totul regulat o sărbătoare urmează alteia, și de asemenea trece de la una la alta. A șa cu puțin mai înainte noi am serbat ziua morții lui Hristos, apoi Învierea Sa, după aceea Înălțarea Sa, iar astăzi am ajuns la vârful tuturor darurilor harului lui Dumnezeu, și am ajuns la împlinirea făgăduinței date de Hristos. Adică că Hristos a zis: „când mă voi duce, voi trimite vouă alt mângâietor, și nu vă voi lăsa sărmani (Ioan 16, 7, 14, 16, 18). C unoașt...