REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Cartea a treia a Regilor 17, 1-24  1 Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaaduluia, a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în fața Căruia stau eu: În acești ani nu va fi nici rouă și nici ploaie decât numai când voi zice eu“b. 2 Și a fost cuvântul Domnului către Ilie: 3 „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.c 4 Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo“. 5 Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului și s'a așezat la pârâul Cherit, în fața Iordanului. 6 Corbii îi aduceau pâine dimineața și carne seara, iar apă bea din pârâu. 7 Și a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ. 8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: 9 „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească“.d 10 Iar el s'a ridicat și s'a dus la Sarepta și a ajuns la poarta cetății; și...

  S fânta Marina Domnului se roagă, R uga întărindu-și cu lacrimi fierbinți. «Stăpâne Doamne Iisuse, Mântuitorule al meu, T u în ajutor stai celor C e nădăjduiesc către Tine. A proape mie fii, Stăpâne, a proape sufletului meu, C ând vor voi necredincioșii T rupul să-mi ucidă. F ii lângă mine Doamne, Cela Ce ești A mucenicilor Putere, C a să îndur chinul fără frică, nici plânset. I ată eu oaie sunt Î n mijlocul lupilor, P asăre singuratică S pre vânarea lor, V ânatul hăituit A l dinților lor— C i eu nădăjduiesc întru Tine, Doamne, D oamne al mântuirii mele. D ar și-mi de vor sfâșia trupul ca pe un sac vechi, O Doamne, de Tine nu voiesc să mă lepăd, - ajută-mă! M ai bine îmi este mie chinuri să iau pentru Tine D ecât să mă veselesc în ticăloasele lor bunătăți. E u Ție mă închin Doamne, Mântuitorul meu, C ela Ce ai biruit moartea, diavolul și iadul, O Doamne, biruie și întru mine acum! Ț ie se cuvine laudă, Stăpâne Doamne Iisuse C ela ce stai în ajutor...

    Prorocia lui Isaia 40, 1-5, 9-10; 41, 18; 45, 18; 48, 21; 54, 1 1 Alinați-vă, alinați-vă, poporul Meu! zice Domnul. a 2 Voi, preoți, grăiți către inima Ierusalimului; alinați-l, că umilința lui s'a'mplinit, păcatele i s'au dezlegat, că din mâna Domnului a primit de două ori mai mult decât prețul păcatelor lui. b 3 Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru! c 4 Fiece vale se va umple și fiece munte și deal se va micșora; cele strâmbe se vor face drepte și căile colțuroase vor fi netede. d 5 Și slava Domnului se va arăta și orice trup va vedea mântuirea lui Dumnezeu, căci Domnul a spus-o. 9 Tu, cel ce-i binevestești Sionului, f suie-te pe muntele înalt; glasul ți-l înalță cu tărie, tu cel ce-i binevestești Ierusalimului!; 10 înălțați-vă! nu vă temeți, spuneți cetăților lui Iuda: „Iată-L pe Dumnezeul vostru!“ Iată-L pe Domnul! Domnul vine cu tărie, brațul Său e plin de putere; iată, răspla...

  Facere 14, 14-20 14 Auzind Avram că Lot, nepotul său, a fost dus în robie, i-a ridicat pe oamenii săi cei mai încercați, născuți în casa lui, în număr de trei sute optsprezece, și i-a urmărit pe vrăjmași până la Dan. 15 Și năvălind asupra lor în timpul nopții, el și oamenii săi, i-a bătut și i-a alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. 16 Și a adus înapoi toate bunurile din Sodoma; și l-a adus înapoi și pe Lot, nepotul său, precum și averea lui, femeile și oamenii. 17 Și'n timp ce el se întorcea după înfrângerea lui Kedarlaomer și a regilor uniți cu acela, regele Sodomei l-a întâmpinat în valea Șave, care astăzi se cheamă Valea Regelui. 18 Și Melchisedec c , regele Salemului, i-a adus pâine și vin; el însă era preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt. 19 Și l-a binecuvântat Melchisedec pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de către Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! 20 Și binecuvântat să fie Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Cel ce i-a dat pe v...

  La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului (de două ori) Slavă..., al ierarhului, Și acum..., al praznicului După catisma întâi, Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău... C a soarele pe cer de la Putna se ivește, Moldova luminând și Biserica toată, praznicul tău cel minunat, de Hristos iubitorule, toată inima dreptcredincioasă umplând-o cu a harului îmbelșugată revărsare, fericite Iacob. Slavă..., Și acum..., a praznicului După catisma a doua Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău... C u toții să cinstim cu credință pe Iacob, cel ce a răsărit ca o stea dinspre Putna pe cerul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, și cu dragoste să-i strigăm credincioșii: Pomenește-ne la Dumnezeu, Ierarhe, pe noi, cei ce te cinstim. Slavă..., Și acum..., a praznicului Polieleul: Robii Domnului... și Mărimurile, Stih 1: Așteptând, am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine și a ascultat rugăciunea mea (Psalm 3:1). M ărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iacob, și cinstim...

  Cu puțin timp înainte de miezul nopții, preotul (în catedrale arhiereul, în mănăstiri starețul, iar la bisericile de enorie cu mai mulți slujitori, protosul) aprinzând de la candela de deasupra sfintei mese, o făclie mai mare și frumos împodobită(sau tricherul), iese cu ea printre sfintele uși și, stând pe solee, înalță făclia cu ambele mâini și rostește cu glas mare chemarea: V eniți de primiți lumină! Preotul rostește această chemare de trei ori la rând, îndreptându-se prima dată către credincioșii din față, a doua oară către cei din dreapta bisericii și a treia oară către cei din stânga. Credincioșii din față se apropie și își aprind lumânările lor de la făclia preotului și apoi unii de la alții (dacă sunt mai mulți clerici, ei își aprind cei dintâi făcliile lor de la cel mai mare). Unde slujește un singur preot, după ce a lăsat făclia, el ia acum Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce și iese printre sfintele uși, iar înaintea lui merg paracliserii și cântăreții, purtând icoa...