REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Azi e mare sărbătoare  Tot Văzduhu-i bucuros , Dumnezeu a poruncit, Să se boteze Hristos ! Şi în marea Lui iubire , Să Il facă cunoscut Azi in chip de porumbel Coboară şi Duhul Sfânt ! Doamne, câtă bucurie , Clopotele de zor bat, Sfântul Ioan Botezătorul Pe Isus la botezat ! Îngerii stropesc aghiasmă Cu mănunchi de busuioc, Azi se curăță pământul, Oamenii primesc soroc ! Multumim Isuse Sfinte, Multumim Sfântă Treime Prin botez am primit Viață, Binecuvântări Divine ! ✍Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu Drept de autor,legea 8/1996 6-01-2020

 

  Ce liniște se face dintr-o dată, În viata mea și în al meu destin, În inima mea, cea nevinovată Care nu a cerut decât puțin. Puțin din fiecare lucru bun,  Puțin din fericire, bucurie, Puțin din tot ce este mai comun din ce ți-a dat Dumnezeu, chiar și ție. Mi-aș fi dorit, să primesc doar plăcere,  Dar viața e nedreaptă uneori Și tot mereu, la schimb simbrie cere, Să îi plătesc, cu un buchet de flori. Și nu îmi dă prea mult din bucurie, Câte puțin în cupă adunată, Îmi dă să sorb, atât cât sa nu fie Inima trista și îndurerată. Îmi dă puțin câte puțin din fiecare Dar m-am obișnuit și-am înțeles, Că...asta este viata ,chiar de doare Toate pe lumea asta, au un sens. Am înțeles că norii stau deasupra Dar printre ei răsare soarele, De fiecare dată, când se întâmplă, Speranța își arată razele. Mă resemnez și îmi adun puteri, Merg înainte, încerc drumul drept Printre livezi de cireși și de meri Voi regăsi iar calea, ce o aștept. LORINA ELENA.. ✍️ 03.01.23...

            autoare: Lizeta Prața Coboară din nemărginiri și lasă toată iubirea să cadă peste noi, ca ploaia ce-o revarsă atingerea de nori. Dă-mi iar culoarea-nțelepciunii, preschimbă lacrima-n petală, dă-mi ascultare rugăciunii, genunchii-s îndoiți pentru greșeală. Din întuneric fă lumină și răni îngroapă sub zăpezi, căci sufletul nu are nicio vină, e doar suflarea ce-o-ntrupezi. Descătușează-mă de mine, primește-mi inima-ncercată și lasă-mi zborurile line, prin noaptea cea întunecată. 1 decembrie 2019/vol:" Gânduri cu aripi albastre"@Lizeta Prața.  

 Zbor etern... nu pot sã cad din infinit. Sufletu-mi fãr de timp prin veșnicie. A vieţii Floare-i, statornicie Sãmânţa-i  din cub e cerc nemãrginit.   Sufletul meu în acest cub captiv Zburând în nopţi prin vis, din colivie Nu poate să piară, e stea solie  Ce poartă-n romb tor din realul naiv.   Sorb din sfera eternă iar poveste, Pe care sã o dansez  şi cânt, cu dor Prin al meu prezent, trecut din viitor, Spre sursa unde timp şi loc nu este.     Voi poposi cu şapte Hathor prin gând, Un strop de soare-n şapte vãi respirând !

  Viața E ornamentarea mea sufletească pură mă impune să protejez toate lucrurile bune viața e un decor cu lumini și culori o simpatizez sunt cu ea în marea măsură a evenimentelor. Viața E o frumusețe rară e un vis care se realizează o admirație fantastică e o mare doză de vrajă e o artă a ta tu eroul principal în ea. Viața Uneori poate fi o provocare  fiind scoasă din rutină mă stărui să mă descurc găsesc ideile bune, provocatea mă ajută să cresc potențialul și limita să mi le explorez. Viața Mai poate fi un joc cu set de reguli cu un scop, un senriment în care experimentez fiecare moment, o stare destul de emoțională care o fac din propria voință să dispară. Viața Eu cel mai mult înțeleg bine că foarte mult viața depinde de mine, cum călătoresc prin drumurile ei multe viața care se strecoară în zile în ani  e tot ce acumulez e tot ce pentru ea fac. Viața Nu stă pe loc prețuește-o cum poți, fă din ea frumos întâmpin-o dă-i culoare îmbrățișaz-o cu mâinile tale 04,12 ,2022, Nucă Svetlan

  În căsuța cu o tindă, două camere și-un vis Și-a făcut culcuș un înger, coborât din paradis.  A luat un colț albastru dintr-o  margine de cer Și-a învăluit căsuța ca s-o apere de ger. Ocniței pisicii mele care tremura de frig Și pe-un țol de cârpă moale s-a făcut de tot covrig, I-a suflat căldură vie dintr-o margine de stea. Iar acum, torcând alene, doarme-adânc pisica mea. Tot fugind încolo-ncoace când la geam când la icoană, Dintr-un vârf de aripioară i-a căzut în pat o pană. Din cotruță, zgribulită, eu am coborât pe pat. Am luat pana și i-am dat-o. Însă îngerul mirat Că un boț de copiliță și plăpândă ca o boare Îi înapoiază pana aripioara să-și repare, Se apleacă peste mine și-mi șoptește la ureche: ,, Pana asta e a ta . Tu-mi ești îngerul pereche. ... Ori de câte ori vreo pană din văzduhuri va cădea, Tu vei ști că-ți sunt aproape și aceea-i pana mea". A trecut atât de-atuncea... Jumătate dintr-un veac.  Însă pana lui și-acuma  îmi e-n toate cele leac. maria poiană noiembrie

Floare-albastră de cicoare! Frunză veștedă de nuc! Iarăși vin, iarăși mă duc... Pe poteci puțin umblate Unde-s dorurile toate.  Neumblate-s doar de mine!  Apă rece de izvor... Cum se-aștern în gând și dor La o margine de sat. Ce-am avut, și ce-am lăsat... O grădină și-o livadă,  Străjuite de-o căsuță, Un tăicuț și o măicuță Arși de brumă și de soare. Și de-o viață trecătoare. Ieși măicuță pân' la poartă!  C-au venit copiii iar! Tu de asta n-ai habar? Știu... Ți-e cerul mult prea sus De venit și iar de dus. Da' măcar în nopți cu stele,  Mai așterne câte-odată, Bolta cerului brodată, Cu sclipiri de Dumnezeu, Și cu dulce, chipul tău. maria poiană 2022

 

  Î ntâlnind în a vieții cărare N orocul, ce traiu-n bine ți-a schimbat, D rumul tău acum îți este minunat U ită-te în jur la fiecare, I ubește-l pe cel trist și dezorientat O prește-te o clipă că ar fi păcat Ș tiindu-l trist și singur pe cărare A jutor, măcar c-o vorbă, să-i fi dat. R upe o clipă și îi stă aproape E vlavios, întreabă-l ce-i lipsește, A jută-l cu ceva și îl înveselește A lungă-i lacrima ce-i stă sub pleoape. T andrețea te va face mai bogat I ubire de oferi, sufletu-ți înnobilezi N u pierzi, viața ți-o-nfrumusețezi G reutăți puține, vei avea de-ntâmpinat. E mană căldură inimilor reci R ăutate de-ți vine-n prag, să n-o primești E ști venit pe lume, doar ca să iubești D urere, nimănui să nu provoci E vită cât poți egoismul Î mprăștie bunătate-n astă lume N imic când pleci, nu iei cu tine G enerozitatea e floarea minune E ști muritor, nu împărățești pământul R ăsplată vei primi prin mântuire. Ana Rusu drept de autor  24.11.2022

  Arborele  vieții   Spirală se-nalță, muguri din Olimp În vortexul vieții, din cercul vrăjit, Tipar de vlăstar din pământ plămădit Coroană-n oglindă, fractal fără timp.   Bea sevele păcii din visul albit, Sămânța-și trimite-n viu dor spre Olimp, Pace-n romb de flori ce mai vrea un răstimp Să guste o rază, un cer infinit.   A dragostei rază le cere-adăpost, Să râdă, să cânte din Abstract exil Să toarne tiptil, Soare-n frunziș fragil Arbore stufos, fără ea n-are rost,   Pe fila minții vii, plăcerea de-a trăi, Iubirea dă viață, dă dreptul de-a fi.        Autor:  Dr.Salomea Romanescu 

  De multe ori merge in spatele bucatariei  pentru a se hrani din resturile de mancare ramase....Era atentionat ca exista mancare si pentru el,dar mereu spunea ca ceea ce este pastrat pentru el sa fie dat la saraci pentru ca el s.a saturat cu resturile... Poate un om care ar merita mila celor din jur....sau poate un om neinteles pentru lumea moderna.....sau mai degraba poate un om care priveste cu dragoste si mila catre noi ,cei ce suntem cu multe lipsuri,care au nevoie atat de mult ca sa fie multumiti.... Gestul de dragoste al unui parinte catre niste fii care niciodata nu sunt hotarati asupra ceea ce vor....gestul de rabdare si rugaciune pentru omul care isi canalizeaza forta interioara pentru dorinte atat de marunte..... Cu siguranta de acolo de unde este inalta rugaciuni permanente la Tronul Sfintei Treimi pentru ca sa fim mult mai atenti sufleteste catre Sfanta Liturghie,catre hrana cea adevarata care sa ne sature,sa ne implineasca si sa ne mantuiasca!

      “Când femeile se roagă, ....Cerul, freamătă   ușor, Dumnezeu le-ascultă glasul, și trimite ajutor.    Când femeile se roagă,... Lângă ele, ingeri stau; să le-aduca bucurie, și nădejde, dacă n-au.    Când femeile se roagă,... Dorul lor, se duce sus, printre nori și printre stele, până-n fata Lui Iisus.    Când femeile se roagă,...  Gândurile prind contur, veșnicia se deschide, celor dragi, de prin 'prejur.     Când femeile se roagă,... Și ghețarii se topesc, ploi de lacrimi udă cerul, inimi reci, se încălzesc.     Când femeile se roagă, se deschide-un sfânt izvor, ce e plin de bunătate, pentru cei din jurul lor.    Când  femeile se roagă, aduc viața unde nu-i, umplu Terra de speranță, împărțind-o  orișicui.       Când femeile se roagă, nici pelinul nu-i amar; căci e îndulcit cu lacrimi, și e încălzit pe jar.    Când femeile se roagă, greutățile-s mai mici, cu Iisus, mergând de mână, uriașii  sunt pitici.    Când femeile se roagă, ridică-te de jos, căci acel ce le-ntărește, est

                    Plouă afară și în mine, îmi crește iarba printre pleoape, un gând durut s-a înălțat din ape, plin de tăcerile din tine. Și îngerul îmi lumina numai o parte și m-a atins cu aripa ușor umbrită: _Desprinde-te de jumătatea ta cernită și-atinge libertatea de dincolo de moarte... Mi-e sufletul în pragul nemuririi Tale, secundele au încetat să mai măsoare ritmul știut al inimii din piept. Cuvintele-au prins aripi, ca să zboare, înalț o rugăciune și-aștept înc-o iertare. În marea Ta iubire m-ai plămădit din humă, spală-mă, Doamne și-albește-mi haina, mai albă ca o spumă, doar cu a Ta suflare... Plouă afară și în noi și primăvara încolțește din morminte,  se tânguie pământul ce-ascunde oseminte, vom trece anotimpuri descătușați și goi. autoare: Lizeta Prața 16 aprilie 2021/drepturi rezervate de autor@Lizeta Prața/postată în 31.10.2021

                    Se lasă liniștea pe-o margine de univers, o simt pășind prin verdele din mine cu falduri albe și miros de flori, cu limpezimea zărilor senine. Se-așterne-n oglindirea din albastru tăcerea din adâncurile cerului, ca apa, pe buza fântânii, atinsă de o aripă a zborului. Adie vântul prin șoaptele nespuse ale copacilor ce-au adormit sub stele, doar razele aprinse ale lunii mai poposesc în visurile mele. Abia ating pământu-nrourat, în care mi-am sădit cuvintele din gând, plouă din înalturi, plouă curat, aud chemarea Păstorului cel blând. Și sufletul vibrează în mica rugăciune ce mă inundă ca o lumină vie, îi simt iubirea ce niciodată nu apune, izvorul care-mi dă tărie. Sunt picătura din întreaga armonie. autoare: Lizeta Prața 4 mai 2020/ vol:" Gânduri cu aripi albastre" @Lizeta Prața

  Toamna-n zbor ne transmută în pline luni Ne zbatem viu la hotarul dintre lumi, Şi gustăm  unduiri lin, fierbinți vise. Sorbim extazul Spiralei, Abisul, Al cărui roz vis chiar vi-l pot tălmăci, O nouă lume viu ne va…..străluci  Dorinţi din tor iar înfloresc Promisul. Toamna vieţii plutește prin visul Scut, Toamna-n prezent, viitor și în trecut.  Autorul Toamnă mă inundă! Nu vreau sărut de toamne-nrourate, Doar să-ți simt aripa în sincronie, Cu-al aripei tango, ce ți-l dau ție, Cu lut fertil și raze nestemate!  Chiar din Abis prin tine sfântă Toamnă, Pe aripi, mă cunun viu cu zenitul, Iți nasc ce vrei, acum și infinitul, Fur, chiar din ochii tăi, spirale, Doamnă!   Aș vrea să sorb din tine tot zefirul, Ce încă-un univers azi mi-l mai naște, Inundă cerul meu ce lumini paște... Din mine vreau să guști tot elixirul.   Din valul tău iubirea mă inunde, Prin raza mea, ce veșnic te pătrunde!

  De la mine pân' pa cer Cale lungă mă așteaptă  Și pavată cu-ncercări  Mă conduce către poartă.  Fac doi pași,înaintez, Nu mă uit doar înainte,  Lumea ce mă derutează  Îmi pune piedici în minte.  Încerc să mă concentrez,  Să ajung la poarta sfântă,  Dar de fiecare dată  Alte gânduri îmi cuvântă.  Curg ispite,curg și patimi  Ce mă-nlănțuie mârșave,  Eu încerc să nu cedez Acelor plăceri bolnave . Îmi vreau inima curată, Măcar de acum să râdă  Când o fi la judecată,  Chiar și suflet să-mi surâdă.  Am greșit de multe ori,  Seamă n-am ținut de Tată,  Alături de lumea-ntreagă  Ființei mele i-am pus pată.  M-am irosit și-mi pare rău  În tot ce-a fost și este efemer,  Cu viața m-am jucat ades Și-acum nu pot decât să sper Să sper că îmi vor fi iertate  Gânduri și fapte la un loc, De mână să mă iau cu ingeri, Cu sfinții toți și busuioc.                Autor Gia Munteanu  27.10.2022

Te-ai gândit vreodată că o bucurie Poate să salveze un om pe vecie? Te-ai gândit vreodată la cel ce e trist Să -l încurajezi să fie optimist? Mare e puterea unei bucurii  Celuilalt tu sprijin ca să poți să fii. E atât de simplu să ai bunătate, Nu trebuie decât să trecem la fapte. Și de vei privi către toți la fel, Fără diferență,la cel singurel, Vei vedea apoi cum se va schimba, Și ce bucurie în tine vei afla. Că ai reușit să -l faci să zâmbească, Și vă căpăta poftă de- a sa viață. Îți va răsplăti cum va ști mai bine Și  te va purta chiar și -n rugăciune. Tu nu conteni să iubești pe toți Și să îi ajuți de câte ori poți. În fiecare e chipul lui Hristos, Tu să fii la toți de folos. Și atunci vei avea   Pace , bucurie, în viața ta. Și -o vei răspândi în jurul tău, Vei fi ocrotit de BUNUL DUMNEZEU! Liliana Olariu 💜 31 octombrie 2022!.

  Când Dumnezeu, a pus o viață În pieptul nostru de aramă,  A pus-o blând și fără teamă...  Si-a pus iubirea lui măreață. A pus puțin din frumusețe Să aibe omul mându 'chip. Să fie mângâiat, iubit, I-a pus puțin și din tandrețe. O picătură de blândețe, I-a așternut-o in inimă,  Și-apoi, într-o clipă sublimă  I-a oferit, naturalețe.. Dar ce avem noi de la El, Și prețios și  minunat, E omenia, gând curat Și un suflet cald și mărunțel. Un strop tandru dintr-o femeie A așezat lângă bărbat, Mereu, necondiționat,  Să-i fie, lacăt și cu cheie. A așezat lângă femeie Chip mândru de bărbat erou, Să-i fie răspuns la ecou, Să-i fie scut, în clipe grele. Alăturea, în zi în noapte Să fie veșnic, la un loc Să se înmulțească, apoi pe glob, Pereche printre mii de șoapte. Să-i ocrotim, cuvinte moi Să tot rostim pe al vieții drum Pe ei, cu drag să-i prețuim, Pe oamenii de lângă noi. LORINA ELENA DRĂGAN 31.10.22..✍️🙏Oameni... (Pentru concurs)  Când Dumnezeu, a pus o viață În pieptul nostru de aramă, 

  Cât de viu şi cât mă frământă zorii, De simt viaţa din lumină pulsând Biointernet al meu suflet şi gând. Îmi zboară-n tor de spirale, ca norii.     Face prezent din viitor sau trecut. Este peste tot şi e plin de avânt Ca fulgeru-n inima-i să pot să cânt. Stropi de viaţă din al Porţii sărut.     Biointernet am chiar în privire, Tot ce este viu se uneşte prin el Internetul a fost al armatei ţel Ce-a adus ştiinţei nouã-mplinire.     A studiat ştiinţa scriptura? Tehnologia imită natura! Autor Salomeea Romanescu