( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)
Floare-albastră de cicoare!
Frunză veștedă de nuc!
Iarăși vin, iarăși mă duc...
Pe poteci puțin umblate
Unde-s dorurile toate.
Neumblate-s doar de mine!
Apă rece de izvor...
Cum se-aștern în gând și dor
La o margine de sat.
Ce-am avut, și ce-am lăsat...
O grădină și-o livadă,
Străjuite de-o căsuță,
Un tăicuț și o măicuță
Arși de brumă și de soare.
Și de-o viață trecătoare.
Ieși măicuță pân' la poartă!
C-au venit copiii iar!
Tu de asta n-ai habar?
Știu... Ți-e cerul mult prea sus
De venit și iar de dus.
Da' măcar în nopți cu stele,
Mai așterne câte-odată,
Bolta cerului brodată,
Cu sclipiri de Dumnezeu,
Și cu dulce, chipul tău.
maria poiană 2022
Comentarii
Trimiteți un comentariu