( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)


Floare-albastră de cicoare!

Frunză veștedă de nuc!

Iarăși vin, iarăși mă duc...

Pe poteci puțin umblate

Unde-s dorurile toate. 


Neumblate-s doar de mine!

 Apă rece de izvor...

Cum se-aștern în gând și dor

La o margine de sat.

Ce-am avut, și ce-am lăsat...


O grădină și-o livadă, 

Străjuite de-o căsuță,

Un tăicuț și o măicuță

Arși de brumă și de soare.

Și de-o viață trecătoare.


Ieși măicuță pân' la poartă!

 C-au venit copiii iar!

Tu de asta n-ai habar?

Știu... Ți-e cerul mult prea sus

De venit și iar de dus.


Da' măcar în nopți cu stele,

 Mai așterne câte-odată,

Bolta cerului brodată,

Cu sclipiri de Dumnezeu,

Și cu dulce, chipul tău.


maria poiană 2022

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta