Nu din virtute stau singur, ci din slăbiciune
L-a întrebat un frate pe avva Matoe:
– Ce să fac, că mă supără limba şi când ies printre oameni, nu o pot stăpâni, ci îi osândesc pentru tot lucrul bun şi-i mustru; ce să fac?
– Dacă nu poţi să o stăpâneşti, însingurează-te, că este neputinţă. Cel care şade cu fraţii nu trebuie să fie colţuros, ci rotund, ca să se rostogolească înspre toţi.
Şi apoi adăugă bătrânul:
– Nu din virtute stau singur, ci din slăbiciune; cei care ies în mijlocul oamenilor sunt puternici.
Comentarii
Trimiteți un comentariu