REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  M ântuiește, Doamne, poporul Tău! B inecuvântează moștenirea Ta! T u nouă cu Sfânta Ta Cruce C hipul Tău nouă ni-L strălucești! T u pe noi, cu Sfânta Crucea Ta, p e calea vieții noastre N e povățuiești! S emn al Puterii Tale Sfânta Cruce este, M ântuire vieții noastre este ea! M ântuiește, Doamne, pe Ortodocșii Patriarhi, Ș i sinaxa Ortodocșilor Episcopi ai lumii mântuiește! P utere lor le dăruiește C institei Tale Cruci ca să urmeze! C ăci Semn al Puterii Tale Sfânta Cruce este, M ântuire vieții noastre este ea! M ântuiește, Doamne, pe ai poporului O rtodocși conducători! D e-a iadului moarte păzește-i p e ei cu Sfânta Crucea Ta! C ăci Semn al Puterii Tale Sfânta Cruce este, M ântuirea vieții noastre este ea! M ântuiește, Doamne, pe poporul Tău, C arele la Tine cădem cu sârguință, pururea! C u Crucea Ta păzește-ne pe noi D e toată nevoia și necazul! C ăci Semn al Puterii Tale S fânta Cruce este, M ântuirea vieții noastre este ea!

  B ucură-te, cea fără de fii! B ucură-te, o, vârstnică Ana! I ată naști pruncă la bătrânețile tale, T u o naști, pe Aleasa, între maici! P recum odinioară și Sara cea bătrână, Ș i iară bătrâna maic-a lui Samson, Ș i precum a lui Samuel maică, iară bătrână, Ș i precum bătrâna maică a lui Ioan! D ar tu între ele ești cea mai slăvită C ăci dintru al tău pântec o naști P e una Fecioară Maria prea slăvită, M aica Domnului Celui Preaînalt! B ucură-te și tu, O , Ioachime! T ată al unei maici cum firea n-a văzut, D intru care însuși Domnul Slavei C a să ia trup a voit. L egea cea Veche își pierde puterea, C ând voiește Domnul ș i unde voiește El. C ine va sta întru-a Lui cale? C ine-ndrăzni-va să se certe cu El? N u cu certare, ci cu iubire, S chimbă Dumnezeu ale Sale legi. C ăci în fața iubirii, legile toate, S e fac ca și când n-ar fi fost nicicând. C ând omul flămânzește, D omnul Umple de roade secul pământ; I ar când duhovnicește flămânzește lumea, P e c...

  O , mult dorită și îndelung ă șteptată F ecioară, carele de la Domnul a i fost cerută cu lacrimi! T u ești biserică în trup a Sfântului Duh, Ș i Maică te numești a Cuvântului Celui Veșnic! T u ești Rugul Aprins ce Moise l-a văzut de demult, C ăci întru tine primești C ărbunele Dumnezeirii! D e Dumnezeiasca flacără arzând, t rupul tău minunat N u se mistuie nicicum. T u Rodul de Aur îl naști lumii! T u porți pe Cel Ce poartă tăria, P e Carele pururea Î l laudă oștirile cerești! T u pe cereasca Taină a Tainelor o ascunzi întru tine, A rătându-te astfel decât cerurile mai încăpătoare! T u ne ești nouă mai scumpă decât multe comori, F ecioară Sfântă, izvorul mântuirii noastre! P entru aceasta îngerii și cu noi oamenii te slăvim, P reasfântă Fecioară, Turturea de Lumină! Î mpăratul Cerurilor în lume va să vină, E l voiește să treacă prin Poarta ce ești tu! O Fecioară Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, T u ne răsări nouă pe al Dreptății Soare!

  S fântul Mamant în temniță s-a născut, Î nrudindu-se cu Hristos din întâia lui zi. A i lui tată și maică, lui Hristos mucenici, Î ntru al temniței întuneric se aflau C ând s-a născut copilul. T ânărul Mamant singur cincisprezece ani orfan a trăit Î ntru această temniță care este lumea. M ângâierea lui și lumina lui S trălucit-au pe a lui față doar din Fața lui Dumnezeu: F ața lui Hristos fostui-a lui lumină, M ângâiere, împlinire și îndestulare. M amant sfântul tânăr pe Domnul Hristos L-a slăvit, E l L-a slăvit cu fapta și cu cuvântul, C u rugăciunile duhului și cu-a trupului curăție. A Domnului iubire mai scumpă i-a fost D ecât rătăcita lume, ce omului îi e chin și minciună. E l pe Dumnezeu L-a slăvit și pe al Lui Fiu Preacurat Ș i prieten s-a făcut a toată Zidirea, A l sălbaticei pustietăți, al pădurii și fiarelor, A l caprelor sălbatice și-al leilor fioroși. D omnul Dumnezeu pe Sfântul Mamant, al Lui prieten, A tunci l-a dăruit cu harul cel minunat A l...

  O , Sfinte Părinte Ioane, a l Domnului minunat Botezător, T u ești înaintemergătorul Mântuirii. C urăția sufletului tău s ufletul omenesc atinge, E a este trâmbița cea înfricoșată de la Iordan. E a pe trândavi trezește, d in păcat îi mișcă, E i aud că securea la rădăcina copacului stă. Ț ie mă plec, ție mă rog: A jută-mi mie să birui p e toți dușmanii mei! Ț ie mă închin, Puternice P rorocule al Domnului, î naintea ta genunchii ființei toate îmi plec; î naintea ta plâng și te rog, S finte Părinte Ioane, D ăruiește-mi și mie a inimii tale tărie de leu! D ăruiește-mi și mie a duhului tău curăție. D ăruiește-mi și mie putere din puterea ta, C a și eu să mă nevoiesc și ție să urmez î ntru supunere Domnului și stăpânire A supra trupului și duhului meu. C a și eu să mă botez ca tine, Î ntru postiri adevărate Ș i întru privegheri să mă curățesc. C a și eu să gust rugăciunea C e descoperă luminări cerești. C a și eu fără frică la mucenicie să merg, C a tine...

  D reptul Samuel r obul cel iubit al Domnului este, Ș i poporului Lui judecător iubit. E l pe Dumnezeu iubit-a mai presus de toate. P orunca și lege vieții lui fost-a C uvântul lui Dumnezeu. V oia lui Dumnezeu el poporului vestit-a, C u ea a norodului viață a-îndreptat. E l, dreptul, înaintea lui Dumnezeu J ertfă de lacrimi neîncetat adus-a, P entru păcatele poporului Său. S amuel preot și proroc fost-a, ș i drept judecător. E l în feluri trei a slăvit pe Domnul: î n fiece cuvânt, în fiecare faptă Ș i-n toată nevoința de priveghere, rugăciune și post; E l Domnului slujit-a cu ființa lui toată. E l pildă căpeteniilor lumii a fost: „Nimeni vreodat' poate vreun bine să facă, C âtă vreme depărtatu-s-a de Dumnezeu! C ela ce a Domnului Lege o taie, f ăcând-o pe a lui, C ela ce a sinelui lege o face, d e Dumnezeu neștiind, A cela blestemat rege este, ș i blestem mare poporului său. U n astfel de rege la moarte poporul își duce, Ș i primul moștenește gheena în...

  M ăreață zidire Munții Taurus sunt, A l omului glas în ecou de stâncile lor n-a sunat, E l de glas omenesc nu a reverberat acolo nicicând A proape de la facerea lumii; A ceasta până într-o zi. A tunci, în liniștea milenară A acestei catedrale de piscuri, G las de om a intrat, spre a păși spre ceruri: A l lui Andrei Stratilat viteazul creștin, Î mpreună și-al vitezelor lui mii de oșteni, T ot unul și unul. Î ntru al Munților Taurus templu, L a ceas de rugăciune, L upii în obștea de mielușei au intrat, sfâșiind-o. G eneralul Andrei, imperiul a salvat de la persana pieire, I ar imperiul i-a mulțumit masacrându-l, P recum și pe salvatoarele oști. A ndrei înaintea lui Dumnezeu genunchii și-a plecat, L a fel și-ale lui două mii de suflete viteze; E l bine oștirea și-a-mbărbătat, prietenilor lui zicând: „Iată ceasul bine primit, iată ziua mântuirii, I ată plecarea noastră din astă viață trecătoare. C u smerenie sufletele noastre înaintea Domnului S ă le îngenun...

  D umnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos A colo unde Israil l-au biruit pe Sisera, A colo voit-a să urce al Cerurilor împărat, A colo voit-a întru privegheri de noapte să Se roage, Ș i Slava Schimbării Lui la Față S ă o arate înaintea ucenicilor celor aleși. A colo a voit Domnul C redința ucenicilor Lui să o pecetluiască, A colo și veșnica Lui Biruință, de Biruitor. A colo a Lui Față a strălucit ca soarele C u dumnezeiasca lumină, L umină ce întunericul nopții l-a risipit Ș i a luminat Taborul. L umina cea îndelung ascunsă întru Sine, C ea care din timp în timp lumii s-a arătat î n străfulgere de-o clipă, E a acum a stălucit puternic și îmbelșugat C a un soare, Î n valuri de bucurie și dulceață. E a cerului a arătat stălucirea Omenității Lui, I ar pământului și oamenilor adevărul Dumnezeirii Lui. V adă cerurile pe Vestitorul luminii lor! Ș i recunoască pământul pe Domnul Dumnezeu, Mântuitorul.

  Î naintea cinstitei Cruci a lui Hristos, C redincioșii toți cu cinste se închină: P rin puterea ei, a Crucii lui Hristos, N oi ne mântuim de dureri și de necazuri. S fânta Crucii rană diavolilor este, E a mai puternică este D ecât orice împărat pământesc. S fânta Cruce ridică bolile noastre, Ș i de războiul celor ce ne urăsc ne izbăvește. P rin puterea Sfintei Cruci, cneazul Andrei P oporul asuprit de barbari și-a scăpat; I ar Manuel al Bizanțului prin puterea ei S trălucit i-a biruit pe sarazini. P uterea Crucii mai puternică s-a arătat D ecât oștiri păgânești nenumărate, D ecât toți dușmanii vărsători de sânge omenesc, D ecât tot răul.

  S lăvita muceniță, fecioara Hristina, M ireasă aleasă a lui Hristos, D ușman cel mai mare vieții ei P e tatăl ei l-a avut, C el care a străpuns-o cu ascuțișuri de fier. «fiică a mea nu te voi mai numi!» A stfel grăi tatăl, iar fiica răspunse: “Eu pe tine nu te urăsc, d eși eu lui Hristos mă-nchin, I ar tu lui Satan. Î n tine eu nu văd nici tată, nici prieten. T u nu mă mai chemi fiică, iar eu bucuroasă sunt. D omnul mi-e mie tată, El e dulceața mea!" R ăcnind ca o fiară, tatăl poruncește S lugilor lui torturarea fiicei. A ceștia o zgârie cu unghii de fier. C arnea trupului cade fâșii la picioarele muceniței, R ană după rană, fără loc sănătos. C u mâna ei mucenița bucată din trup își ia Ș i cu ea lovește pe tată în necurata lui față: «Mănâncă, Urbane, mănâncătorule de carne, M ănâncă, păgâne, al fiicei tale trup!» Î n acea noapte Urban sufleul și a dat, Ș i-n iad și l-a unit cu al Satanei. H ristina a chinuit și sângele și a vărsat, B iruitoare ieșind a...

  O , bărbatule de foc, Prorocule sfinte Ilie, T u pe pământ cu dumnezeiască lumină ai strălucit! B ineplăcut înaintea Domnului tu ai fost, C u ale tale de foc rugăciuni! T u cerurile ai încuiat, și din ceruri foc ai pogorât! T u acestea toate le-ai lucrat P rin Dreapta cea tare a lui Dumnezeu! T u pe oameni ai certat pentru necredința lor. T u zilot al credinței ai fost î ntru Unul, Viul Dumnezeu. T u ești Slăvitul Proroc pe care C u dragoste Biserica-l cinstește. P e tine Ahav regele nu te-a-nspăimântat, Ș i nici necurata Izabelă. C ăci ție Domnul Dumnezeu împărat vieții tale a fost, Ș i toată a ta bogăție. T u de hrană și băutura trupului, N u te-ai grijit. T u cu totul grijii lui Dumnezeu te-ai încredințat. D e nimeni temându-te, pe toți ai înspăimântat, C a un leu ai fost tu, iar ei ca niște șoareci. T u râvna de foc ai avut p entru Domnul Dumnezeul Cel Viu, Ș i pe tine Biserica C u dragoste te cinstește. D umnezeu pe tine te-a slăvit cum doar pe puț...

  S fânta Marina Domnului se roagă, R uga întărindu-și cu lacrimi fierbinți. «Stăpâne Doamne Iisuse, Mântuitorule al meu, T u în ajutor stai celor C e nădăjduiesc către Tine. A proape mie fii, Stăpâne, a proape sufletului meu, C ând vor voi necredincioșii T rupul să-mi ucidă. F ii lângă mine Doamne, Cela Ce ești A mucenicilor Putere, C a să îndur chinul fără frică, nici plânset. I ată eu oaie sunt Î n mijlocul lupilor, P asăre singuratică S pre vânarea lor, V ânatul hăituit A l dinților lor— C i eu nădăjduiesc întru Tine, Doamne, D oamne al mântuirii mele. D ar și-mi de vor sfâșia trupul ca pe un sac vechi, O Doamne, de Tine nu voiesc să mă lepăd, - ajută-mă! M ai bine îmi este mie chinuri să iau pentru Tine D ecât să mă veselesc în ticăloasele lor bunătăți. E u Ție mă închin Doamne, Mântuitorul meu, C ela Ce ai biruit moartea, diavolul și iadul, O Doamne, biruie și întru mine acum! Ț ie se cuvine laudă, Stăpâne Doamne Iisuse C ela ce stai în ajutor...

  Î nvățați și neînvățați, dar aceiași în duhul, P uternici ca îngerii în a Domnului iubire, P etru cel simplu și Pavel cel mult învățat, E rau amândoi luminați de al Duhului har. E i două lumânări aprinse au fost, C andele nestinse, Î nalte și preafrumoase, ca stelele strălucind. E le pământul au străbătut cu a lor lumină, D e la oameni nimic cerând și pe veci îmbogățindu-i. E i mai săraci erau decât cei mai săraci, D ar au îndestulat lumea; E i robi și întemnițați au fost, dar lumea au biruit. C u învățătura lui Hristos ei au îmbogățit lumea, Ș i cu arme noi pe ea desăvârșit o au biruit. E i o au biruit cu smerenia și dumnezeiasca pace, C u fericita blândețe, cu rugăciunea, postirea Ș i cu milostivirea cea de necuprins. C ând a vieții lor zbuciumată zi S -a plecat spre zbuciumata seară, S ângerosul Nero năpraznic capăt i-a pus. D ar când Nero, al lumii dement conducător P oruncit-a a Apostolilor moarte, L umea nu mai era a lui, ci a lor. I ar ei prin moar...

  F ecioara Fevronia pre Hristos mărturisește, î naintea nelegiuitei curți, însângerată și pală. T ânăra Fevronia asemenea este unei stâlpări de finic. S tâlparea acum se apleacă de rod prea frumos, Ș i către Silenus grăiește: „ Eu Mire am, iar slavă de la tine nu primesc. H ristos este slava mea, și înălțarea mea. A h, frumusețea chipului Mirelui meu! N u ai decât să-mi tai picioarele, C u ele eu deja alergarea am isprăvit. T aie-mi și mâinile, căci eu L ucrul mâinilor mele l-am isprăvit. Ș i limba taie-mi-o, căci eu M ai departe mă voi ruga cu inima. Z drobește-mi și dinții și gura, zdrobește-i! C ăci eu cu inima Ș i mai limpede voi grăi. C ât despre trup, la ce îmi mai trebuie acum? M irele meu cu un strai mai frumos M ă va îmbrăca, Î n cerul cel de sus, printre cei sfinți, Î n dulcele Rai cel locuit de îngeri. I ar după ce eu voi pleca s ă nu crezi, o sărmane Silenus, C ă furia ta de fiară, C ea de o viață întreagă, S e va ostoi. C i bagă în urechi ...

  C ei din creștină maică născuți și dintr-un păgân tată, C ei ce de un sânge au fost și minunați făcători de pace, M anuel, Sabel și Ismael cel tânăr M urit-au plăcerilor deșertăciunilor lumești P entru a lui Hristos dragoste. E i de bună voie au pornit pacea să câștige, P e greci și persani întru legătura păcii să-i aducă. D ar sluga diavolului, Iulian cel blestemat, C u nobilii frați început-a P entru Credința lor să se certe. E l fraților celor întru Hristos botezați C u obrăznicie le-a poruncit idolilor să jertfească. F iarei încoronate frații atunci i-au zis: „Misiunea noastră la tine, O , împărate al grecilor, nu este A noastră Credință să o lepădăm, C i mai degrabă pacea să negociem î ntre ale noastre Imperii. C ât despre a noastră credință, N oi credem întru Fiul lui Dumnezeu. C ăci cele mai rele se cuvine L epădate a fi P entru cele mai bune, Ș i vădit este că doar un nebun C ele bune cu cele rele E ste în stare să schimbe. " N ebunul împărat...

  M onahul în singurătatea bisericii C u căldură se roagă ș i întunericul sufletului lui A stfel îl alungă. D eodată în biserică apare un monah străin - N imic nu este ciudat în aceasta. S trăinul începe să cânte ca un cântăreț măiestru, Ș i monahul începe și el: Ceea ce ești mai cinstită. . . Î n cinstea Maicii lui Dumnezeu, Maica noastră slăvită. D ar minunatul străin îl întrerupe și-i zice: „Între noi altfel această cântare se cântă. N oi altfel începem și iată: C uvine-se cu adevărat, Părinte!" C uvine-se cu adevărat atunci cântă străinul, P ână la sfârșit. M onahul sorbi totul, nevrând să piardă nici un cuvânt. „ O prea cinstite frate, ce ușor suflu eu acum! D ăruiește-mi, rogu-te și mie cântarea! Î ngăduie-mi să mi-o copii în slove!" D ar el condei și hârtie la îndemână nu avea: B iserica loc de rugăciune este, I ar nu de scris! A tunci al sfințeniei nopții oaspete S emnul Crucii peste biserică făcu, Ș i scrise cu degetul pe o piatră. E l scri...

  S fântul Chiril cel neclintit Z idirea uimește cu credința lui. V iteazul se înconjoară cu Sfânta Cruce, A rma lui tare de apărare. E l împotriva dușmanilor Bisericii se înarmează: î mpotriva evreilor, ai Crucii dușmani. E l pe Novațieni i-a vădit fără milă, C ei care cu ei înșiși se mândreau, C ei care hotar puneau milostivirii, C ei care mai înainte de Judecată P e păcătoși osândeau, C ei care îndrăzneau a huli P uterea lui Dumnezeu, C um că ea nu ar putea face minuni. D ar cel mai tare Chiril strălucit-a Î n bătălia contra răului Nestorie, A l Ortodoxiei dărâmător, A l Maicii Domnului nostru hulitor. S tăpâna de Dumnezeu Născătoarea lui Chiril Î n ajutor i-a stat, C ând marele patriarh pe drăcescul Nestorie l -a biruit ș i de neghinele lui a curățit Biserica. T oate aceste biruințe fost-au C u al Maicii lui Dumnezeu Pururea Fecioară p uternic ajutor. C hiril a fost al Ortodoxiei cavaler; D e aceea pe El Biserica pururea îl slăvește Ș i lui i se ro...

  L uați aminte, o, oamenilor și îngerilor - C um Talaleu în ceasul morții L ui Dumnezeu înalță rugă: „ O, Doamne Făcătorule al lumii, A Ta este mila și a Ta răzbunarea! Ț ie mă rog: lungește-mi zilele, C a pe Tine prin ale mele chinuri să Te mărturisesc. C u adevărat prea puțin am chinuit eu păcătosul P entru Sfânt Numele Tău. P rea puțin ca Împărăției Cerurilor S ă mă învrednicesc. C umplite pe Golgota au fost chinurile Tale, C umplite suferințele Tale, Cel Nevinovat! D ar păcătoșilor se cuvine ca ele M ai amare să le fie. A stfel prin chinuri amare ei se curățesc Ș i Împărăției Cerurilor un pic mai mult se învrednicesc. " A minunatului Talaleu rugă D omnul o împlinește. S cumpă este ochilor Lui ruga sfântului; D omnul lui Talaleu îi îngăduie S uferință din belșug. P ână la sfârșit Talaleu î ndură toate cu bucurie și mulțumire, M ergând din suferință în suferință C a din sărbătoare în sărbătoare. A stfel proslăvește Sfântul A Ortodoxiei putere.

  I acov al lui Zevedei unul dintre cei trei ucenici a fost C are de vederea tainelor Domnului s-au învrednicit. E l pe Domnul a văzut Carele schimbatu-S-a la față, Î n veșmânt alb ca lumina, F ața Lui ca soarele strălucind. E l pe Domnul a văzut rugându-Se cu picuri de sânge, Î n Grădina Ghetsimani, C a un prizonier Î n temnița lumii. D e această nepotrivire I acov s-a tulburat, P ână când însuși Domnul cu Lumina învierii P e Apostolul Său l-a luminat. D omnul înviind, Iacov a crezut; T ulburarea lui grea s-a risipit ca un fum. I ar când Duhul S-a pogorât pe Apostoli luminând, I acov de nebiruită putere s-a covârșit. E l războiul în contra a demonilor stăpânire C u putere, zi și noapte, a purtat. E l cu minuni mari, de Hristos hărăzitul, N umele lui Dumnezeu către popor și popoare, S pre a Domnului slavă, a purtat: P ână când Numele lui Hristos Dumnezeu Î n întreaga lume a stălucit. Z adarnic Irod sângerosul C apul Apostolului L -a tăiat; C ăci pe al v...

  S imeon strălucește cu tinerețea și cu puterea, C ând blândului învățător el Îi urmează. Î n El nu vede pe ruda cea de un trup cu el, C i pe Dumnezeu Cel de necuprins, î ntrupat printre oameni. A ceastă lumină mare întreaga lume î ntunecată i-o a arătat. V enindu-și în sine el de lume s-a lepădat, Ș i precum vulturul puternic care se înalță în zbor, E l cu duhul s-a înălțat către ceruri și cele cerești. P rin Hristos el bunătatea lui Dumnezeu a cunoscut, V iața cea nemuritoare și frumusețea. P rin Hristos el încă și pe adevăratul Om L-a cunoscut. A stfel disprețuit-a slava și onorurile vremii lui, Ș i precum albina tuturor nevoințelor pe sine s-a dăruit, D e tinerețea lui nefiindu-i milă, nici de al său trup, C i Legea lui Hristos până la sfârșit împlinind, Ș i împărăției celei veșnice învrednicindu-se. R ăstignit pe cruce, bătrânul cel de una sută ani B oldul morții nu-l simte, C ăci el în duhul înviase demult; A cum el așteaptă S lăvita înviere Ș i a tr...