REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Î n fața Sfântului Altar A rd candele mici și mari, D ar înaintea lui Dumnezeu L umina lor este una. S finții mari P recum și cei mici D e același foc dumnezeiesc A u fost cuprinși. Î naintea Feței Celui Prea înalt S fântul Chiril A rde ca o candelă mare, P rea luminoasă, Ș i stâlp de foc î n Preasfânta Biserică a lui Hristos E l este. E l Sfânta Credință o a tâlcuit și întărit, I ar învățătura cea cu cuvântul C u fapta vieții lui o a pecetluit. C uvântul său plin de Duhul era, I ar viețuirea, L umină a focului celui de sus. P e Arie l-a rușinat Ș i pe Iulian l-a sfărâmat, Ș i multor suflete zăcând de boală B alsam pe rană le-a fost. Î n tot Cuvântul Domnului el T are și neclintit a crezut, D e aceea cuvântul lui era C a aurul cel mai curat, Ș i astfel rămâne până azi. E l pe cei slabi și puțini la suflet î i întărește, U mplând de bucurie inimile D rept-credincioșilor creștini. D e aceea Biserica pe Sfântul Arhiereu Chiril Î l prea slăvește, ...

  T oate cele pe care lumea le iubește A lexie desăvârșit le-a lepădat. S pre Dumnezeu, pe calea cea strâmtă, Î n luntrea vieții el a plutit. M ai întâi de dragul lui Hristos E l a dorit ca să fie sărac; A poi și casa bogată a părinților săi E l o a părăsit. P lecând în pământ străin, A poi iar întorcându-se, L ui nici bogăția Ș i nici sărăcia P rilej spre păcat nu i s-au făcut. C i el pururea mintea la Dumnezeu O a ridicat, C u rugăciune, postiri, Ș i credință tare C are mișcă munții din loc. M aica lui Aglae, Ș i bătrânul tată Eufimian Ș i mireasa cea credincioasă, D e durere, vârstă și postiri topită, C u durere l-au plâns. S lugile la acest cerșetor strigă Ș i-l lovesc, D ar cine este cerșetorul, e i nici nu bănuiesc. E i nici bănuiesc că acesta este î nsuși moștenitorul stăpânului lor. Î nsă despre acestea, moștenitorul, stăpân, tace. C ăci el încă din tinerețe bogățiile lui cele mari L e-a disprețuit, P entru ca moștenitor cereștii veșnicii ...

  F ăcător de minuni a fost Benedict, P lin de evlavie și iubitor de frați. E l în Duhul cunoștea toate fără greșeală, I ar obștea sa cu dragoste, putere și smerenie O păstorea. P lacidus în acea mânăstire era frate î ncepător. T ocmai atunci Benedict lui Dumnezeu S e ruga, Ș i deodată cu duhul a văzut până departe: C um râul s-a umflat, C um pietre se rostogolesc la vale, P e fratele cel mic Placidus P rinzându-l și ducându-l cu totul. S fântul a auzit un strigăt, P e nume s-a auzit chemat. C redința cea mare a fost atunci de trebuință, D ar și ajutorul cel grabnic, omenesc: G rabnic bătrânul Benedict pe monahul Maurus L -a trimis, I ar Maurus viteaz a alergat, sărind fără frică în apă. P e apă ca pe uscat, la Placidus îndată a ajuns. C ăci Maurus seama nu și-a dat C ă merge cu picioarele pe apă. P e Maurus rugăciunile starețului sfânt L a suprafața apei l-au ținut. M aurus cu Placidus împreună Î n fața starețului s-au înfățișat, Ș i i-au sărutat sfâ...

  A vând mintea ridicată neîmprăștiat l a Dumnezeu Cel Preaînalt, Ș i inima înflăcărată de iubirea Lui, L or nu le pasă de durerile trupului, nici se îngrijesc, C ăci peste unele ca acestea Dumnezeu stăpânește. D e căpetenie lucru este ca mintea să fie la Hristos. A ceasta a știut-o al lui Hristos mucenic Eutropie, P e când era torturat; F ratele lui Cleonic și iubitul Vasilisc, C ei împreună chinuiți cu dânsul, A u știut-o și ei. T oți trei s-au aflat în văpaia chinurilor C a și în roua dimineții. M inții celei pironite la Hristos D e chinuri nu-i pasă; D acă ele durează, R ugăciunea durează și mai mult, C ăci la chinuri mintea nu gândește, C i doar în rugăciune fierbinte se-adâncește. C elui care se teme de Dumnezeu D e chinuri nu-i pasă. F rații de sânge pe Cruce au fost ridicați. T rupurile lor se chinuie, D ar duhul le stă nemișcat. P e Dumnezeu ei Îl slăvesc, P e Cel Care i-a proslăvit C u această moarte dumnezeiască. V eșmântul trupului se sfâșie...

  A totputernice Doamne, miluiește și mântuiește, Ț ine această mică flăcăruie de viață. A semenea luminii unei candele E ste viața acestui copil, I ar vânturile lumii cumplite sunt, C hiar și pentru strălucitoarele stele. U n foc mic se păstrează sub cenușă, I ar sub mâna Ta, sufletul omului. O Doamne, mântuiește-ne, miluiește-ne și ne ușurează T recerea prin această viață. A șa s-a rugat și Prorocul David, D eși el era torță strălucitoare. P ăzește sufletul și cugetul copiilor D e toată întinarea cea rea a păcatului. S ufletul lor ușor ar pieri D acă Tu Doamne, nu l-ai apăra ca un Puternic. O Stăpâne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi și acum, Ț ine această mică flăcăruie în viață! P entru rugăciunile Sfântului Tău, Dreptul Simeon, C el care în brațele sale pe Pruncul Iisus L-a primit.