Luna septembrie în 25 de zile: pomenirea maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul

 

​Sfânta Eufrosina a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450) și era singurul copil al unui om puternic, slăvit, credincios și milostiv, Pafnutie cu numele, din cetatea Alexandrei. La 18 ani de la nașterea ei, tatăl său îi găsise un mire, după măsura rangului său. Eufrosina, însă, iubea viața monahicească. Drept aceea, pe orice călugăr primit în casă și ospătat de tatăl ei, ea îl întrebă despre viața fraților din mănăstire.

​Deci, odată, pe când tatăl ei nu era acasă, Eufrosina a părăsit lumea și deșertăciunile ei și a fugit, pe ascuns, din casa părintească, schimbându-și portul, adică îmbrăcând haine bărbătești și numindu-se Smarald, în loc de Eufrosina. Tunzându-și, apoi, părul capului său și dându-se drept un famen împărătesc, a intrat într-o mănăstire bărbătească, în tot chipul silindu-se să se ascundă, ca să nu o afle Pafnutie, tatăl ei.

​Așadar, după ce-și îndeplini dorința de a intra în mănăstire, fratele Smarald se nevoia cu tot felul de osteneli și cu rugăciuni neîncetate, până când s-a uscat cu tot trupul ei cel firav femeiesc și așa fel încât se minunau frații, văzând greaua pătimire a Sfintei. În vremea aceasta, tatăl ei îndurerat o caută prin munți, prin peșteri și prin tot locul, fără să o poată afla și fără mângâiere. Și era un lucru cu adevărat de mirare să vezi o femeie preafrumoasă, locuind în mijlocul monahilor și ascunzându-se pe sine atât de tatăl ei, cât și de monahii cu care împreună viețuia. Șii strălucea în mijlocul bărbaților, precum și piatra scumpă, ce se cheamă smarald, strălucește în mijlocul celorlalte pietre. Cu adevărat, smarald s-a arătat fericita Eufrosina, rămânând necunoscută, nu un an sau doi sau trei, ci vreme de 38 de ani, adică până la sfârșitul vieții sale, că numai atunci, la sfârșit, s-a arătat că era femeie și nu bărbat.

​Deci, a petrecut Smarald în mănăstirea aceea treizeci și opt de ani, asemenea cu îngerii, și a căzut într-o boală, din care s-a și mutat din cele de aici. Iar, din iconomia lui Dumnezeu, se află atunci în mănăstire, și tatăl ei, Pafnutie, pentru cercetarea fraților, după obiceiul său. Deci, pe acesta văzându-l la acel ceas acolo, chemându-l, Eufrosina și-a mărturisit nemângâiatului tata taina ei, zicându-i: "O, tată, eu sunt Eufrosina, fiica ta, și tu ești tatăl meu". Șii acestea zicând, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.

​Iar tatăl ei, auzind cuvântul acesta, s-a înspăimântat de o bucurie peste măsură ca aceasta și a căzut la pământ ca un mort. Deci, venindu-și în sine, a mulțumit Domnului că s-a învrednicit a vedea pe fiica să vie, și împărțind averea sa săracilor, a lăsat lumea și cele din lume, și luând asupra lui asprimea nevoințelor pustnicești, s-a făcut și el monah. Șii s-a arătat vrednic urmaș și moștenitor atât al chiliei și al rogojinei pe care se odihnea cuvioasă Eufrosina, cât și al râvnei și bunătăților fiicei sale. Șii s-a mutat la Domnul, bucurându-se.

​Repere biografice și bibliografice

• ​Epoca și originea: Sfânta Cuvioasă Eufrosina din Alexandria a trăit în secolul al V-lea (c. 410–470 d.Hr.) în Alexandria Egiptului, în vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450), fiind fiica tatălui ei, Pafnutie.
• ​Prăznuire liturgică: Este pomenită în calendarul creștin ortodox la data de 25 septembrie.
• ​Surse hagiografice și patristice:
  • ​Proloagele (Cartea Proloagelor / Sinaxarul la 25 septembrie: Pomenirea maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul).
  • ​Proloagele de la Ohrida de Sfântul Nicolae Velimirovici (25 septembrie).
  • ​Sinaxarul Mănăstirii Neamț și Mineiul pe Septembrie (25 septembrie).
  • ​Viețile Sfinților (culegere hagiografică de Sfântul Dimitrie al Rostovului).
  • ​Bibliotheca Hagiographica Graeca (BHG 625–627) — manuscrisele grecești vechi privind Viața Cuvioasei Eufrosina / Smarald.