Efeseni 3, 8-21

 

Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47)

Mărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile.

⁸ Mie, celui mai mic dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta de a le binevesti neamurilor bogăția cea de nepătruns a lui Hristos ⁹ și tuturor luminat să le arăt care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Cel ce pe toate le-a zidit prin Iisus Hristos: ¹⁰ anume, ca Începătoriilor și Stăpâniilor celor din ceruri să li se facă acum cunoscută prin Biserică înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri^d, ¹¹ potrivit cu planul cel din veci pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru, ¹² Cel întru Care, prin credința în El, cu încredere avem îndrăznire și cale deschisă [spre Dumnezeu]. ¹³ De aceea vă rog să nu vă pierdeți curajul din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastră! ¹⁴ Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, ¹⁵ din Care orice neam^e în cer și pe pământ își trage numele, ¹⁶ pentru ca El, după bogăția slavei Sale, să vă dea ca prin Duhul Său să fiți puternic întăriți în omul cel lăuntric; ¹⁷ ca Hristos să Se sălășluiască prin credință în inimile voastre; înrădăcinați și întemeiați în iubire ¹⁸ să puteți înțelege, împreună cu toți sfinții, ce este lățimea și lungimea și adâncimea și înălțimea^f, ¹⁹ și să cunoașteți iubirea lui Hristos cea mai presus de cunoaștere, pentru ca să vă umpleți de toată plinătatea lui Dumnezeu. ²⁰ Iar Celui ce, potrivit puterii care lucrează în noi, poate face cu mult mai mult decât tot ceea ce noi cerem sau gândim, ²¹ Lui fie-I slava în Biserică și întru Hristos Iisus, în toate neamurile din veacul vecilor! Amin.

Aliluia, glasul al 8-lea (Psalmul 131, 8)

Stih 1: Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.

Stih 2: Zis-a Domnul: Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că am ales-o pe ea.