REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

     Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: - Voiesc să mărturisesc pentru Dumnezeu. Şi i-a zis bătrânul: - Dacă în vreme de nevoie îşi va suferi cineva vecinul, este întocmai cu cuptorul celor trei tineri din Babilon.

De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuie

  Troparul Sfântului Mucenic Epimah glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânt Ție, Doamne, Dumnezeul meu... Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R oagă-te, Preafericite Epimah, să se lumineze cu Dumnezeieștile Lumini, purtătorule de chinuri, cei ce săvârșesc cu credință praznicul tău cel purtător de lumină și preacinstit. Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. M ers-ai către chinuri bucurându-te, neînspăimântându-te de semețiile tiranilor, preafericite; ci, pentru dragostea Ziditorului tău, te veseleai când te ucideau. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î naintea judecății ai stat, purtătorule de chinuri, fiind ocolit pes

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  E pimah, al Domnului sfânt, I nimă vitează în pieptul lui avut-a. L ui frică nu-i era nici de draci, nici de oameni, Ș i cu-atât mai puțin de idolii morți. C hinuit fiind Epimah jubila, E l cu zâmbet biciuit-a pe torționarul jude. T rupul lui schingiuit mintea la Domnul avea, P e al lui Epimah trup rănile stau ca podoabe. E l pentru Hristos a voit să moară S ă moară cu o moarte de mucenic viteaz. C e a dorit, Domnul îmbelșugat i-a dăruit lui, D ar dăruitu-i-a și minunată putere: P utere să vindece bolnavul norod, A le lor suflete bucurând cu harul. C avaler al Domnului a fost Epimah, P urtând în mâini al Sfinei Cruci Sceptru: C omoară scumpă fostu-i-a al Biruinței Semn, M ai scumpă decât mărgăritarele scumpe. Î n duhovniceasca tărie Epimah este luminoasă stea, U n suflet cum numai Hristos să înalțe poate. O , Sfinte Părinte Epimahe, mucenice viteaz, S lăvite întemnițate pentru-adevărata credință! N oi înaintea ta ne cucerim și rugăm: D e rele apără-ne cu rugăci

E l s-a născut în Egipt și îmbogățindu-se de-a lungul întregii lui vieții întru călugăreștile nevoințe în pustia egipteană și-a încheiat la urmă alergarea cu moarte de mucenic. Imitîndu-l pe Sfântul Proroc Ioan, Botezătorul și înaintemergătorul Domnului, Sfântul Epimah s-a retras cu desăvârșire în pustie încă din frageda lui tinerețe. Iubindu-L cu tot duhul și cu toată virtutea lui pe Domnul, s-a învrednicit de la El de daruri mari, căci însuși Duhul Sfânt îl învăța pe el toate; astfel, fără să aibă trebuință de vreun dascăl pământesc, el de la Duhul s-a povățuit către toate nevoințele vieții celei călugărești. A poi a ajuns la urechile fericitului Epimah vestea că la Alexandria creștinii sunt uciși precum oile de junghiere pentru mărturisirea Numelui lui Hristos. Aprinzându-se și îndârdjindu-se cu duhul întru apărarea Sfintei credințe, el a intrat în marea cetate și a dărâmat cu mâinile lui idolii la pământ. P rins fiind și dat la bestialele chinuri, Sfântul Epimah a strigat: „Așa!

  19 Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. 20 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, 21 Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. 22 Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. 23 Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. 24 Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. 25 Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. 26 Și peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici

  11 Vedeți cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. 12 Câți vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiați împrejur, numai ca să nu fie prigoniți pentru crucea lui Hristos. 13 Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiați voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. 14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume! 15 Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. 16 Și câți vor umbla după dreptarul acesta, – pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu! 17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus. 18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin.

  F rați creștini, S copul pildei din Evanghelia care s-a citit astăzi, este arătarea osândirii bogaților iubitori de plăceri și nemilostivi și răsplătirii cu slavă a celor care, fiind în sărăcie și suferințe, n-au uitat pe Dumnezeu. Cel care va asculta această cerească învățătură, cu credință și cu evlavie, dacă va fi bogat, se va face cumpătat și milostiv; iar dacă va fi sărac și suferind, se va întări în sufletul său și în nădejdea ajutorului și răsplătirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, să ascultăm cu evlavie pilda Sfintei Evanghelii. „Domnul a zis: era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și în in de mare preț și petrecea în fiecare zi, înconjurat de slavă“. (Luca 16, 19) B ogatul acesta, care înfățișează pe orice bogat iubitor de plăceri și nemilostiv, se îmbrăca cu haine roșii de porfiră și cu vison din pânză de in de mare preț și se veselea în chip strălucit, nu numai uneori, ci în toate zilele. El trăia, adică, în mare lux, cu multe cheltuieli, în multă îndestulare,

  „Era un om oarecare bogat, și se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele luminat. Și era un sărac oarecare, anume Lazăr, care zăcea înaintea ușilor lui plin de bube. Și poftea să se sature din fărâmițările care cădeau din masa bogatului; și câinii venind, lingeau bubele lui” (Luca 16, 19-21) P rin această pildă, Hristos voiește să ne învețe următoarele: Era un om bogat, zice El, care trăia în multe desfrânări, și totuși nu suferise nici o nenorocire, ci, dimpotrivă, îi curgeau toate bunurile ca un râu. Că pe el nu l-a ajuns nici o întâmplare rea, neașteptată, că n-a avut nici o pricină de descurajare și nici o neîndemânare în viață, aceasta arată Domnul prin cuvintele: „veselindu-se în toate zilele luminat”. Iar că el trăia în păcate, se vede din sfârșitul ce l-a ajuns, și încă mai dinainte, din disprețul său către săraci. Căci el n-a fost fără milă numai către cel ce zăcea înaintea ușii lui, ci către toți. D acă el nu s-a milostivit asupra unui om, care de-a pu

 VORBE DE SUFLET Fii un blazon viu Fă tot ce poți. Nu judeca niciodată Să fie toți Așa cum sunt ei Fericit și inimos. În cuibul lor evolutiv. Ai un ochi drept Păstrarea curățeniei Cerul tău interior. Fără îndoială Nu viclean și sadic Nu judec niciodată Nici condamnând Privește cu ochii buni Nu minți niciodată Nu fi indiscret Luminează-ți umanitatea. Cu dragoste și sinceritate. Iisus a întrebat omenirea. Păstrează-ți sănătatea mintală Nu judeca niciodată Nici să porți pică. El a subliniat Spunându-le oamenilor ”Nu privi la gunoiul Din ochii vecinului tău Vezi bârna din ochiul tău.” Pentru atingerea obiectivului evolutiv Toate trebuie armonizate cu sufletul Pentru transformarea trupului nostru într-o națiune sufletească Trebuie să practicăm iubirea necondiționată și compasiunea. Autor,  Bhagirath Choudhary India  - 18 octombrie 2021

     A fost [odată] un pustnic sporit, care se ruga lui Dumnezeu şi spunea: „Doamne, fă-mă să pricep judecăţile Tale." De multe ori făcea chiar şi nevoinţe de dragul acestei cereri. Iar Dumnezeu i-a descoperit că acest lucru e cu neputinţă la oameni. Dar, fiindcă acesta, cu rugăciune la Dumnezeu, stăruia [în cererea sa] prin nevoinţă, voind Dumnezeu a-i da un răspuns, îngădui să-i vină gândul de a merge să vadă un alt pustnic, care sălăşluia deloc aproape; pregătindu-şi cojocul, a pornit-o la drum. Aşadar, Dumnezeu trimise un înger sub înfăţişare de monah, care îl întâmpină pe bătrân şi îl întrebă: „Unde mergi, călugăre?" „La pustnicul cutare", răspunse Bătrânul, iar îngerul - aşa-zisul monah - îi zise: „Şi eu merg la el, deci să mergem împreună." Cum mergeau ei, în prima zi au ajuns într-un loc unde se afla un bărbat iubitor de Hristos care, după ce i-a întâmpinat, i-a dus să se odihnească. In timp ce mâncau, iubitorul de Hristos le-a adus un disc ca de argint pe c

  Din sclipirea unei stele, Dumnezeu ne-a plămădit, Rădăcini vii de lumină, ce se-ntind spre infinit. Ne-a stropit cu bunătate și ne-a-nveșmântat frumos, Ca pășind prin lumea largă, s-adunăm ce-i de folos. Din adânc de nemurire, El potirul ne-a întins, Să sorbim fără de teamă, cu iubire ne-a convins. Și ne-a arătat cărarea care către Rai ducea, Unde răul și durerea nici un om nu atingea. O sămânță de speranță a plantat-o cu migală, Transformând un muritor, în ființa ideală. Cu suflarea Sa cea sfântă, răspândi în juru-i viață, Muguri de înțelepciune să- nflorească-n dimineață. Precum un părinte fiii, nu îi lasă- n voia sorții, El, cu glasul său puternic, îi dădu poruncă morții : - Să nu curmi fără de milă zilele ce le-au fost date! Fiecare om pe lume are zile numărate. Și când ceasul o să bată, dezlegare Eu îți dau, Să-mi aduci acasa fiii, pe cărări ce i-așteptau. Eu, cu brațele întinse, o să-i strâng la piept îndată, Bucuros o să-i așez în grădina minunată. -Doamne, câtă suferinț

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi

  Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 24: 13, 1-2) S ufletele lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lor va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. 13 Fraților, despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde, 14 Pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. 15 Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiți, 16 Pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi, 17 După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul. A liluia, g

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalm 31: 12, 1) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalm 24: 14, 1-2) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 58 Drept aceea, frații mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrul Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul. 1 Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinți, precum am rânduit pentru Bisericile Galatiei, așa să faceți și voi. 2 În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-și pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni. 3 Iar când voi veni, pe cei pe care îi veți socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. A liluia, al Tuturor Sfinților, gl

  24 Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață. 25 Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor învia. 26 Căci precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; 27 Și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. 28 Nu vă mirați de aceasta; căci vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, 29 Și vor ieși, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții și cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. 30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.

  17 Și într-una din zile Iisus învăța și de față ședeau farisei și învățători ai Legii, veniți din toate satele Galileii, din Iudeea și din Ierusalim. Și puterea Domnului se arăta în tămăduiri. 18 Și iată niște bărbați aduceau pe pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea Lui; 19 Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s-au suit pe acoperiș și, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. 20 Și văzând credința lor, El le-a zis: Omule, iertate îți sunt păcatele tale. 21 Iar fariseii și cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăiește hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? 22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetați în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală și umblă? 24 Iar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ție îți zic: Scoală-te, ia

  C a pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Cleopa, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuiește pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv.

  Troparul A postole Sfinte, Cleopa, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecii lor. Amin. N u vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu inainte rugându-te, cine ne-ar fi scăpat pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuiești pe robii tăi pururea din toate nevoile. Psalmul 50 M iluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica me