Rugă

  

             

În oastea sfinților care slujesc în slavă,

Cu Crucea-n loc de lance, drept credință,

Izvorâtor de mir și dulce avă,

Dumitre, caută spre-a noastră neputință!

Ne cerne-n suflet o fărâmă de iubire

Și risipește frica întru moarte, 

Ca în lumina spre dumnezeire

Să ducem crucea vieții mai departe.

Și păstorește - ne ca și un tată,

Pe noi, oile tale pierdute,

Pornește - n căutarea noastră - ndată,

Căci spaima vremilor ne vrea vândute.

Tot rătăcim prin mii de semne,

Nu-i nimeni lângă noi și - a noastră soartă,

E greu, e moarte, e război, pesemne,

Dumitre, apară-ne și ne iartă!

Ca-ntorși către smerenie și pocăință,

La racla ta să - ngenunchem, părinte,

Ne schimbă lacrima în biruință

Și slăbiciunea fă - o rugăminte!

Ca astfel, luminoși întru ființă,

Să fim noi înșine păstori întru virtute,

Din mirul dragostei pentru credință

Să ungem și - alte suflete pierdute.                                                         Carmen Ifrim - Săsărman