REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  42 Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. 44 Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45 Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. 46 Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? 47 Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. 48 Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? 49 A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, și voi nu Mă cinstiți pe Mine. 50 D

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 12 Și chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau. 13 Și bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte. 14 Și recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis ușa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porții. 15 Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este așa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui. 16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Și deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți. 17 Și făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților. Și ieșind, s-a dus în alt loc. A liluia, glasul al 2-lea (Psalm 148: 1, 2) Stih 1: Lăudați-L pe Domnul, cei din ceruri. Lăudați-L p

  P ăgînul Antonin, împăratul Romei, urînd pe creștini, a trimis împotriva lor un ighemon oarecare, cu numele Sebastian, ca să-i muncească. Acela, pe cînd mergea de la Cilicia la Capadocia, a găsit în Comani pe un ostaș bătrîn, anume Ermia, alb la păr și cu legea creștin, crezînd într-Unul adevăratul Dumnezeu și Făcătorul a toate. Ighemonul i-a zis aceluia: "Am scrisoare de la Antonin, împăratul Romei, prin care îmi poruncește, ca toți creștinii să aducă jertfe zeilor romanilor; iar de nu vor voi, apoi cu mari și cumplite munci se vor pedepsi. Deci, și tu Ermie, jertfește zeilor și vei fi prieten împăratului și vei avea multă cinste; deci, ascultă-mă pe mine, ca să nu-ți muncesc trupul". Răspuns-a nevoitorul lui Hristos, Ermie: "Eu sînt ostaș al lui Hristos, Împăratul Cel ceresc și fără de moarte, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit; pentru aceea nu mă supun împăratului celui muritor și păgîn, a cărui împărăție este de puțină vreme. Împărăția Domnului nostru Iisus Hrist

  Glasul 6 Plinind rânduiala cea... C hinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrânețile cele vitejești, ți-ai câștigat bărbăție mucenice Ermie și călcând cugetul cel rău al celor fără de lege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând: Dumnezeu este cu mine și nimeni împotriva mea.

  Troparul Sfântului Mucenic Ermie, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 8-a. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Mucenice Ermie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A rătatu-te-ai stea luminătoare, luminând mucenicește cu dumnezeiasca lumină a adevărului pe toți, cei ce cu credință curată te cinstesc pe tine, Sfinte Mucenice Ermie. Stih: Sfinte Mucenice Ermie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u plecarea cea către Dumnezeu, neluând nicicum în seamă toate cele din viață, ai intrat întru priveliștile mucenicilor și surpând pe vrăjmașul, l-ai biruit, înțelepte mucenice. Stih: Sf

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  R ăul vrăjitor, îmbătrânit în rele, M incinos și ucigaș, Î n toate e mic, dar în frică e mare — El sfântului Ermie-i dă otravă să bea. D e astfel de-otravă se ascund chiar și șerpii! E rmie otrava o bea: moartea nu-l atinge, Ș i amarnic tremurând de spaimă vrăjitorul P rivește uluit. «O ce minune-i aceasta!», strigă el cu glas mare. "Otrava s-omoare nu poate pe-al D omnului oștean! C i-atunci piară ale vieții mele negre zile, Ș teargă-se pe veci anii mei Cei de rușine plini. E u viața mea întreagă petrecut-am deci în minciună V iața mea întreagă, în slujba ăstor draci. Ș i iată astăzi eu văd cutremurat de spaimă C ă al lui Ermie, Domn este U nul, Adevăratul, Domnul Dumnezeu. H ristos Răstignit, al cerurilor Domn, A le lui minuni singure sunt mari și-adevărate. A l lui Hristos sunt eu acum: nu mă lepăda, Doamne! I artă-mi mie ticălosului negrele mele păcate, C ăci iată eu pentru Tine ca să mor Voiesc. » B ătrânul astfel grăiește, E l se pocăiește cu amar.

  E rmie a slujit ca soldat în armata imperială până la adânca sa bătrânețe, când s-a încununat și cu mucenicie pentru Hristos, împăratul Dumnezeu. C um răul judecător a încercat în van să-l înduplece pe Ermie să se lepede de Sfânta Credință și să jertfească idolilor, el a poruncit să se zdrobească dinții lui Ermie cu o piatră și să i se jupuiască pielea feței cu un cuțit. După acestea l-au aruncat într-un cuptor de foc, dar harul lui Dumnezeu l-a păzit și Ermie a ieșit de acolo. Apoi, la porunca judecătorului, el a fost silit să bea otrava pregătită de un vrăjitor, dar ea nu i-a putut face mucenicului nici un rău. Văzând aceasta, vrăjitorul a rămas uluit și pe dată L-a mărturisit și el cu glas mare pe Hristos, din care pricină a fost decapitat pe loc. D upă aceea torționarii i-au scos mucenicului ochii, iar el a răbdat fără plângere; în loc de aceasta, el i-a strigat judecătorului: “Ia-ți ochii aceștia ai mei trupești, judecătorule, care mie nu-mi mai trebuie; ci ochii mei cei adevă

     Hristos a înviat! Stimați cititori venim în fața dumneavoastră cu un apel creștin din sufletul unor părinți îndurerați care a stârnit râuri de lacrimi și in redacția noastră .  Cităm,, Hristos a înviat Vă rog din suflet plângând vă rog din toată inima mea și din tot sufletul meu , Să vă rugați neîncetat cum știți că e mai bine ,,A avut iar o cădere

  S fântul Varlaam Hutinski a trăit în secolul al XII-lea. Părinții săi, Mihail și Ana, oameni bogați din Novgorod, dar cu evlavie mare și-au botezat pruncul Alexie și l-au crescut sădind în inima lui semințele virtuților. Aflat sub influența părinților virtuoși, Alexie se îndeletnicea din fragedă vârstă cu postul și rugăciunea, mergând la biserică și citind Scripturile. S-a retras la Mănăstirea Lisich, care se afla în apropierea orașului, când era încă foarte tânăr, fiind tuns în monahism și primind numele de Varlaam. M ai târziu, după moartea părinților, Varlaam a împărțit totul săracilor și s-a retras pe un deal singuratic pe malul râului Volkov, aflat la zece vestre de Novgorod, într-un loc numit Hutinski. Sfântul Varlaam a dus o viață solitară, dură, făcând rugăciuni neîncetate și ținând post aspru. El a fost un ascet foarte râvnitor în lucrările sale; își tăia singur lemnele pentru foc din pădure și lucra pământul din jurul chiliei, îndeplinind astfel porunca Domnului „Cine nu l

  Glasul 8 Ca niște pârgă a firii... C a un credincios plăcut al lui Dumnezeu, aprinzându-te cu râvnă, pentru Biserica lui Hristos, zăbalele lui Valent ai ținut și pentru închiderea Bisericii, moartea lui cea pierzătoare proorocește mai înainte ai spus, preacuvioase. Pentru aceasta roagă-te pururea pentru noi, cei ce te cinstim, Preafericite Isaachie.

  Troparul Sfântului Cuvios Isaachie Mărturisitorul, glasul al 8-lea: Î ntru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isaachie, duhul tău. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isaachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind eu omorât de patimi, înviază-mă cu rugăciunile tale, părinte, ca unul ce stai acum cu multă îndrăzneală înaintea vieții celor vii. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î nlăuntrul inimii tale primind strălucirea cea fără materie te-ai luminat și toată negura patimilor ai pierdut, Sfinte Părinte Isaachie. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). M ântuieș

  Glasul 8 Î ntru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isaachie, duhul tău.

  I saachie, ca și un alt Proroc Ilie, P recum soarele strălucește în virtuți. E l pe împăratul imploră, pe el povățuiește, C ăci împăratul luptă contra lui Dumnezeu. „împărate, cu Cine vrei să lupți? I ată împărăția ta se va pustii, C ăci tu vrei să te lupți cu Cel Preaînalt, T u care ești praf și cenușă S ub Picioarele Lui. T u cu armată pornești contra barbarilor sălbatici; T u în tine însuți îți pui nădejdea, S ărmane împărat! D ar iată puterea ta este că și-a furnicit; I ar tare cu-adevărat este doar cel C u care este Dumnezeu. P icioarele tale către două războaie-au pornit: î mpotriva oamenilor și împotriva lui Dumnezeu. C u bieții oameni poate că vei izbândi, D ar cu Dumnezeu te sfătuiesc D egrab' să te împaci. Ț ine Ortodoxia, erezia stârpește, C ăci altfel muri-vei ars de viu. A rs și aici, ars și-n cealaltă lume! T u vei pierde astfel amândouă lumi!" D ar împăratul de-ale Sfântului rugi nu ascultă. E l în război se-aruncă, la Domnul nu gândeș

  Î n timpul domniei împăratului Valens, arienii, cu ajutorul împăratului, prigoneau sălbatic Ortodoxia. Auzind de aceste prigoniri, un pustnic care se nevoia în părțile răsăritului și-a părăsit pustia și a venit la Constantinopol ca să-i întărească pe creștini în a-i înfiera și a-i vădi pe eretici cu vitejie. În același timp, împăratul Valens se îndrepta către nord cu armate împotriva goților, care trecuseră dincoace de Dunăre, în Tracia. I saachie a ieșit înaintea împăratului și i-a zis: „O împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea!" D ar împăratul l-a disprețuit pe Bătrânul și cuvintele lui și și-a continuat calea, în următoarea zi Isaachie iar a alergat înaintea împăratului și iar i-a zis aceleași cuvinte, arătându-i prorocește că altfel rău va fi de el la acel război. Împăratul era să dea ascultare cuvintelor Bătrânului, dar un anume sfătuitor al împăratului, următor al necuratei erezii a necuratului Arie, l-a împiedicat pe împărat d

  5 Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; 6 Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. 7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. 8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. 9 Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. 10 Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, și ți-ar fi dat apă vie. 11 Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? 12 Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui? 13 Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din

  19 Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ștefan, au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor. 20 Și erau unii dintre ei, bărbați ciprieni și cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau și către elini, binevestind pe Domnul Iisus. 21 Și mâna Domnului era cu ei și era mare numărul celor care au crezut și s-au întors la Domnul. 22 Și vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. 23 Acesta, sosind și văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îndemna pe toți să rămână în Domnul, cu inimă statornică. 24 Căci era bărbat bun și plin de Duh Sfânt și de credință. Și s-a adăugat Domnului mulțime multă. 25 Și a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul 26 Și aflându-l, l-a adus la Antiohia. Și au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică și învățând mult popor. Și în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creștini. 27 În acele zile s-au coborât, de

  1 Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt. 2 Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt și noi nu știm unde L-au pus. 3 Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormânt. 4 Și cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt. 5 Și, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. 6 A sosit și Simon-Petru, urmând după el, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile puse jos, 7 Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfășurată, la o parte, într-un loc. 8 Atunci a intrat și celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. 9 Căci încă nu știau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morți. 10 Și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.

  Zis-a un bătrân: "Precum vederea este mai mare decât toate simțurile, așa și rugăciunea este mai mare decât toate faptele cele bune" (Pateric, cap. 22) H ristos a înviat ! I ubiți credincioși, D omnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, venind în lume, și pururea însetând de mântuirea sufletelor omenești, umblând prin locurile Palestinei, a ajuns și la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemărginită a făcut a se întâlni cu o femeie din acea cetate la fântâna lui Iacob. În convorbirea cu ea, prin înțelepciunea Sa negrăită, o aduce la cunoștința adevărului și printre alte învățături tainice pe care i le dă, îi vorbește și despre adevărata închinăciune făcută în duh și în adevăr, zicându-i: Vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr (Ioan 4, 23). F iindcă ne va fi cuvântul în predica de azi despre rugăciunea făcută în duh și în adevăr, să vedem ce înseamnă a ne ruga în duh? A ne

    Hristos a înviat! Stimați cititori venim în fața dumneavoastră cu un apel creștin din sufletul unor părinți îndurerați care a stârnit râuri de lacrimi și in redacția noastră .  Cităm,, Hristos a înviat Vă rog din suflet plângând vă rog din toată inima mea și din tot sufletul meu , Să vă rugați neîncetat cum știți că e mai bine ,,A avut iar o cădere

  P omenirea și lauda Sfinților Părinți de la întâiul Sinod Ecumenic se face în Duminica premergătoare Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt, adică în a șaptea Duminică de la Praznicul Sfintelor Paști. A cest Sinod s-a ținut la Niceea în anul 325, în timpul domniei Sfântului împărat Constantin cel Mare. S inodul acesta s-a convocat din pricina tulburărilor și confuziei semănate în Biserică de către Arie, un preot din Alexandria, prin învățătura lui mincinoasă. El învăța că Hristos este o făptură creată în timp de Dumnezeu, că nu este de mai înainte de toți vecii ca și Tatăl și Fiu al Lui, de o ființă cu El. T rei sute și optsprezece Sfinți Părinți din toată lumea s-au adunat din această pricină la Niceea, la acest prim Sinod al Bisericii creștine. Sinodul a dat anatemei învățătura ariană și de asemenea pe Arie, care a refuzat să se pocăiască. S inodul la urmă a confirmat Crezul (Simbolul Credinței), care s-a lărgit cu ocazia și celui de al doilea Sinod Ecumenic, cu articolul despre Duh

  S fânta Ipomoni se numără în rândul acelor sfinți pe care i-au dat Bisericii Ortodoxe, de-a lungul timpului, familiile imperiale și familiile domnitorilor. După numele purtat în lume, Elena Dragastes Paleologhina, aceasta a fost fiica împăratului slavilor Constantin Dragastes și soție a împăratului bizantin Manuil al II-lea Paleologul. N umele „ipomoni” („răbdare”) l-a primit odată cu tunderea în monahism, moment petrecut după trecerea la cele veșnice a împăratului Manuil al II-lea. Întreaga viață a Sfintei Ipomoni, ca prințesă sârbă, ca împărăteasă bizantină, dar și ca simplă monahie, s-a întemeiat pe trăirea adevărurilor de credință ortodoxe prin lucrarea faptelor bune. Pe lângă calitățile intelectuale și morale de neconstetat pe care le-a manifestat, lucru amintit de cronicari ai vremii sale, trăsăturile sale fundamentale au fost neîncetatul „dor după Dumnezeu” și rugăciunea. S fânta Ipomoni este prăznuită de două ori pe an, pe 13 martie (în ziua trecerii sale la cele veșnice) ș