Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Simeon, stâlpnicul din Muntele minunat

 Acest minunat sfânt s-a născut la Antiohia la anul 522, în timpul domniei împăratului Iustin cel bătrân. Tatăl lui a pierit într-un cutremur iar el a rămas singur cu maica lui Marta.

În vârstă de șase ani fiind, el a intrat în pustie la un părinte îmbunătățit pe nume Ioan, sub a cărui grijă s-a dat celor mai aspre nevoințe de postiri, privegheri și rugăciune, spre uimirea tuturor celor care îl vedeau. Stând tare împotriva celor mai cumplite ispitiri diavolești, el a luat mângâiere și har mare de la Domnul nostru și de la îngerii Lui.
Stăpânul Hristos însuși a venit la el în forma unui tânăr prea frumos. După această vedenie, marea dragoste de Hristos a început să ardă în inima lui Simeon. El a petrecut mulți ani pe stâlp rugându-se lui Dumnezeu și cântând psalmi.
Sub călăuzirea lui Dumnezeu, el s-a retras într-un munte numit Minunat de către însuși Domnul. Din cauza numelui acestui munte, Simeon s-a numit și el „cel din Muntele minunat. "
Din cauza marii lui iubiri față de Dumnezeu, lui i s-au dăruit de către El daruri duhovnicești mari și minunate, cu care vindeca cele mai cumplite boli, îmblânzea fiarele sălbatice, vedea la mari depărtări de loc și pătrundea în inimile oamenilor.
El, ieșindu-și din trup, a suit la ceruri și a grăit cu îngerii; el a înspăimântat și a scos afară demonii; el a prorocit; uneori trecea fără somn și câte treizeci de zile; iar alteori trăia chiar și mai mult decât atât fără hrană, căci primea hrană cerească din mâinile îngerilor, întru el s-au împlinit deplin cuvintele Domnului: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face (Ioan 14:12).
La anul Domnului 596, în vârstă fiind de șaptezeci și cinci de ani, Sfântul Simeon s-a înfățișat înaintea Stăpânului, spre a se bucura veșnic de vederea feței lui Dumnezeu împreună cu îngerii. Pomenirea Sfântului Mucenic Meletie, stratilatul și a celor 1218 de oșteni care cu femeile și cu pruncii lor împreună cu dânsul au mărturisit
Meletie a fost acuzat că a dărâmat o capiște idolească în timpul domniei împăratului Antonin. Țintuit de un copac, Meletie și-a dat sfântul lui suflet.
Mulți dintre soldații de sub comanda lui, care refuzaseră să se lepede de Hristos Domnul, au luat aceeași mucenicie ca și el. Ei toți au luat mucenicia cu cinste în veacul al unsprezecelea, strămutându-se la locașurile cele cerești ale împărăției lui Hristos Dumnezeu.