Luca 24, 12-35

 

¹² Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. ¹³ Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. ¹⁴ Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. ¹⁵ Și pe când vorbeau și se întrebau între ei, și Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. ¹⁶ Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască. ¹⁷ Și El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare. ¹⁸ Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? ¹⁹ El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. ²⁰ Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri; ²¹ Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. ²² Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt, ²³ Și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. ²⁴ Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. ²⁵ Și El a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii! ²⁶ Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa? ²⁷ Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. ²⁸ Și s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. ²⁹ Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei. ³⁰ Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat și, frângând, le-a dat lor. ³¹ Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și El s-a făcut nevăzut de ei. ³² Și au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile? ³³ Și, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei, ³⁴ Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon. ³⁵ Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.