Cântare de laudă la Sfântul Mucenic Ermie și la vrăjitorul cel pocăit

 

Răul vrăjitor, îmbătrânit în rele,
Mincinos și ucigaș,
În toate e mic, dar în frică e mare
— El sfântului Ermie-i dă otravă să bea.

De astfel de-otravă se ascund chiar și șerpii!
Ermie otrava o bea: moartea nu-l atinge,
Și amarnic tremurând de spaimă vrăjitorul
Privește uluit.

«O ce minune-i aceasta!», strigă el cu glas mare.
"Otrava s-omoare nu poate pe-al
Domnului oștean!
Ci-atunci piară ale vieții mele negre zile,
Șteargă-se pe veci anii mei Cei de rușine plini.

Eu viața mea întreagă petrecut-am deci în minciună
Viața mea întreagă, în slujba ăstor draci.
Și iată astăzi eu văd cutremurat de spaimă
Că al lui Ermie, Domn este
Unul, Adevăratul, Domnul Dumnezeu.

Hristos Răstignit, al cerurilor Domn,
Ale lui minuni singure sunt mari și-adevărate.
Al lui Hristos sunt eu acum: nu mă lepăda, Doamne!
Iartă-mi mie ticălosului negrele mele păcate,
Căci iată eu pentru Tine ca să mor Voiesc. »

Bătrânul astfel grăiește,
El se pocăiește cu amar.
Și pe dată el de minciună și frică
întreg se curățește.
El pe față a strigat că este creștin.
Ca fulgerul sabia-l izbi și-ntr-al
lui sânge El se boteză.

În Proloagele grecești, Sfântul Mucenic Filosofus se prăznuiește la 1 mai.