REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Într-un regat îndepărtat, trăia un viteaz soldat pe nume Polieuct. Era un războinic de temut, respectat de toți pentru curajul și loialitatea sa față de împărat. Însă, în adâncul sufletului său, Polieuct ascundea o credință tainică: era creștin. Împăratul, un închinător la idoli, a poruncit tuturor să-i aducă jertfe. Când a ajuns rândul lui Polieuct, acesta a refuzat categoric, mărturisind cu îndrăzneală credința sa în Hristos. Împăratul, furios, l-a supus la cele mai cumplite torturi, încercând să-l facă să se lepede de Dumnezeu. Dar Polieuct a rămas neclintit, ca un stâlp de fier. **Legătura cu Sfântul Mucenic Polieuct** Povestea acestui soldat fictiv oglindește viața și martiriul Sfântului Mucenic Polieuct.  * **Soldatul și martirul:** Amândoi erau luptători, dar într-o altă bătălie: lupta pentru credință. Polieuct a luptat nu cu sabia, ci cu credința sa, biruind pe dușmanii văzuți și nevăzuți. * **Loialitatea față de împărat și față de Dumnezeu:** Polieuct era loial față...

Într-un pământ arid și stâncos, o sămânță mică a fost aruncată. Vântul puternic a încercat să o acopere cu praf, iar soarele arzător să o usuce. Însă, sămânța avea o forță interioară deosebită. Cu rădăcini fragile, a pătruns în crăpăturile pietrei și, încet-încet, a început să încolțească.  La început, puietele erau mici și fragile, dar cu fiecare zi care trecea, creșteau mai puternice. Păsările cerului le-au atacat, iar oamenii le-au călcat în picioare, dar ele nu și-au pierdut speranța. În ciuda tuturor obstacolelor, planta a înflorit și a adus roade bogate. **Ce ne învață această pildă?** * **Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu:** La fel cum sămânța a fost aruncată în pământ, și cuvântul lui Dumnezeu a fost sădit în inimile oamenilor. * **Pământul este sufletul omului:** Sufletul nostru este ca un pământ care poate fi arid sau fertil, în funcție de cât de mult îl cultivăm cu rugăciunea și cu faptele bune. * **Sfântul Ștefan este un exemplu:** Sfântul Ștefan a primit cuvântul lui ...

Într-o grădină mare și frumoasă, existau multe flori de diferite culori și arome. Însă, o buruiană urât mirositoare începuse să se răspândească peste tot, sufocând florile și stricând frumusețea grădinii. Grădinarul, un om înțelept și harnic, era foarte întristat de această situație. Auzind de necazul grădinarului, un călugăr bătrân și cu o mare înțelepciune, pe nume Nifon, a venit să-l ajute. Nifon a observat cu atenție grădina și a văzut că buruiana nu putea fi îndepărtată doar prin smulgere. Rădăcinile ei erau adânc înfipte în pământ și se răspândiseră peste tot. „Pentru a scăpa de această buruiană”, i-a spus Nifon grădinarului, „trebuie să hrănești florile și să le ajuți să crească mai puternice. Astfel, ele vor umbri buruiana și o vor îneca încet-încet.” Grădinarul a urmat sfatul călugărului și a început să îngrijească cu și mai multă atenție florile. Le-a udat, le-a fertilizat și le-a adăpostit de vânt și de soare prea puternic. Încet-încet, florile au început să înflorească din ...

 

  Într-o mănăstire de pe Sfântul Munte Athos, trăia un bătrân părinte, renumit pentru înțelepciunea și blândețea sa. Avea un ucenic tânăr și neîmpăcat, care adesea se enerva și-și pierdea cumpătul. Deși bătrânul îl învăța cu răbdare și blândețe, tânărul nu părea să învețe lectiile. Într-o zi, ucenicul, mânios pe un alt frate, l-a insultat cu cuvinte urâte. Bătrânul, auzind ce s-a întâmplat, l-a chemat pe tânăr și i-a spus: „Fiul meu, știu că îți este greu să-ți stăpânești mânia, dar îți voi da o sarcină. Ia această găleată și umple-o cu apă. Apoi, urcă în vârful muntelui și varsă apa într-o crăpătură a stâncii.” Tânărul a făcut cum i s-a spus. După ce a urcat muntele și a vărsat apa, s-a întors la bătrân, obosit și supărat. Bătrânul l-a întrebat: „Ai văzut ceva în crăpătura stâncii?” Tânărul a răspuns: „Nu, părinte, apa s-a scurs imediat.” Atunci, bătrânul a zâmbit și i-a spus: „Așa se întâmplă și cu cuvintele rele. Odată rostite, ele se pierd în neant, dar lasă în urmă o urmă de r...