REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

Trecea pe stradă singur, trist și abătut, Purta atât de multe griji pe ai săi umeri, Căci soarta sa, prea aspru l-a bătut, Iar anii săi prea mulți, cu greu îi numeri. Nimeni nu era cu el…ci doar în mintea sa, Simțea tumultul vieții și uitarea tuturor, Era atât de singur…și-atât de trist părea, Simțea cum toate amintirile îi mor. Copiii l-au uitat și nu mai vor să-l vadă, Boala-nsingurării o purta mereu în suflet, Era un cerșetor …și va muri pe stradă… În trenul vieții își luase ultimul bilet. Acum își căuta un loc pentru la noapte, Toate îl dureau…și îi era atât de frig… Avea pe umeri griji și boli…de toate,  Ce colții-n carnea lui, prea tare își înfig. Își cheamă cu patos copiii în gând, Să nu fie singur…să nu-i fie moartea grea, Nu vrea nici mâncare, deși este flămând, Să-și ia doar rămas bun…atât își mai dorea. Sursa Foto: Internet.    Autor, Ioana Bocicu.

   autor: Enache Ramona Elena                Cei care umblăm cu Dumnezeu purtăm la gât, semnul a ceea ce ne-a salvat de noi înșine, când eram căzuți în ispite, crucea de argint, argintul fiind o protecție împotriva entităților și energiilor negative.                În lumea celor în goana după bani mă simt neputincioasă, distantă de Dumnezeu. Ideea este să nu crezi în minciunile, iluziile pe care ți le spune Satana. Ai impresia că Dumnezeu nu se uită, dar când ești blocată și când crezi că nu poți merge mai departe, Dumnezeu încă crede în tine. E greu de găsit răspunsuri, într-o lume plină de minciuni, în care doar o ciudată ca mine mai crede în minuni.               Durerile altora le iau asupra mea, devin empatică cu ele și astfel de dureri mă fac să fiu distrasă. În lumea oamenilor cu bani, este nevoie de multă lumină, cu toate că impactul ei își face loc cu greu. Și am o teamă, una foarte mare de a nu rămâne printre ei, dar mai ales de a nu deveni rece și de piatră ca ei doar pentr

 

  Regele Carol al V-lea al Franţei a vrut să încerce vrednicia şi înţelepciunea fiului său. Astfel, într-o zi oarecare, el aşeză două mese într-o cameră din palatul său. Pe una dintre ele, el a aşezat sceptrul şi coroana, iar pe cealaltă a pus o sabie şi un coif. După aceasta, el şi-a chemat fiul şi i-a zis: - Alege din acestea două: sau sabia, sau coroană. Privind fiul spre cele două mese, spre sabie şi spre coroana, el a ales în cele din urmă sabia şi coiful. Văzând aceasta, împăratul s-a bucurat, însă a şi întrebat: - De ce ai ales sabia şi coiful? Fiul său i-a răspuns, zicând: - Cu sabia şi cu coiful voi cuceri coroana şi sceptrul.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luati, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăteşti împreună cu El în veci, că Unul-Născut Fiul Său preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curateasca inima şi sufletul meu, că aşa, cu vrednicie,

17 Și coborând împreună cu ei, a stat într'un loc șes, El și mulțime numeroasă de ucenici ai Săi și mulțime multă de popor din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. 18 Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. 19 Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea dintr'Însul și pe toți îi vindeca. 20 Și ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți voi, cei ce flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. 22 Fericiți veți fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii și vă vor izgoni dintre ei și vă vor ocărî și când ca pe un rău vă vor lepăda numele. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați, că iată, răsplata voastră multă este în cer; că părinții lor așa le făceau profeților a . 

15 Străduiește-te să te arăți în fața lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să se rușineze, drept învățând cuvântul adevărului. 22 Fugi de poftele tinereții și urmărește dreptatea, credința, iubirea, pacea cu cei ce din inimă curată Îl cheamă pe Domnul. 23 Întrebările nebunești și nesocotite îndepărtează-le; tu știi că ele nasc certuri e , 24 dar un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând față de toți, învățător destoinic, îngăduitor, 25 cu blândețe povățuindu-i pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăință să cunoască adevărul 14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învățat și de care ești încredințat, deoarece știi de la cine le-ai învățat 15 și fiindcă din pruncie cunoști Sfintele Scripturi j , cele ce pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Hristos Iisus. 5 Tu însă fii treaz întru toate; îndură necazul; fă lucrare de evanghelist; slujba ta fă-o deplin! 6 Că eu de-acum sânger spre jertfă b , și vremea pl

  Glasul 4 M ărturisitor al credinței ortodoxe și bun apărător al Bisericii lui Hristos, Prea Fericite Părinte Ghelasie, purtătorule de biruință ocrotește cu rugăciunile tale pe binecredincioșii care îți cântă pururea: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru.

  C ătre tine, Sfinte părinte Ghelasie, înălțându-ne gândurile, cu umilință și cu căldură ne rugăm: caută din înălțimea plină de slavă a cerului și te milostivește de suferințele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile și strâmtorările noastre. Și roagă pe Stăpânul și Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu știință și cu neștiință, le săvârșim neîncetat, că și pentru puțina noastră dragoste față de El și de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv și iertător și să îndepărteze de la noi toată suferința și durerea. Fii povățuitorul și călăuzitorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru că, urmând pilda credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale și trecând din această viață să ne bucurăm împreună cu tine și cu toți cei bineplăcuți din veac ai Domnului, de Împărăția cea nesfârșită a cerurilor; că acolo, înconjurați de cetele îngerești, să aducem mărire, și cinste lui Dumnezeu cel în Treime înch

  Troparul Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț, glasul 1: D e Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povățuitorul călugărilor, preoților și credincioșilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, sprijinitorul celor în necazuri și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești. Cu aceștia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă. C ântarea 1. Stih: Sfinte Părinte Ghelasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. A dunându-ne credincioșii, să cinstim cu laude și cu cântări după datorie pe Sfântul Ghelasie, făcătorul de minuni ca pe o podoabă a mănăstirii și a laturii Râmețului și povățuitor al călugărilor. Stih: Sfinte Părinte Ghelasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u totul curățindu-te pe tine însuți prin înfrânare Preafericite, te-ai arătat locaș lui Dumnezeu și împreună locuitor cu îngerii. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î n Mănăstirea Râmeț ai viețuit ș

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă

  Glasul 1 D e Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povățuitorul călugărilor, preoților și credincioșilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, sprijinitorul celor în necazuri și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești. Cu aceștia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă.

  S fântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeț din județul Alba, având o viață duhovnicească îmbunătățită și învrednicindu-se încă din tinerețe cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului. Luând din tinerețe jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiți eremiți meșteșugul luptei duhovnicești. Apoi, curățindu-și mintea de cugetele cele rele și învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obște și a ajuns vestit povățuitor de suflete, întemeind o obște de monahi aleși. Î n tradiția locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânta L

  M ânăstirea Râmeț din Munții Apuseni, una din cele mai vechi mânăstiri românești, a fost întemeiată pe la începutul secolului XIII de vestiții eremiți ce se nevoiau în peșteri pe valea pârâului cu același nume. În secolele următoare, Mânăstirea Râmeț avea o obște destul de numeroasă și egumeni devotați, care apărau cu multă putere credința ortodoxă în satele românești transilvănene. C uviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai vestit egumen cunoscut al Mânăstirii Râmeț, cinstit ca sfânt în satele din Munții Apuseni. Era originar din partea locului. Luând din tinerețe jugul lui Hristos, mai întâi s-a nevoit ca sihastru pe valea pârâului Râmeț, deprinzând de la cei mai iscusiți eremiți meșteșugul luptei duhovnicești. Apoi, curățindu-și mintea de cugetele cele rele și învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obște și a ajuns vestit egumen al Mânăstirii Râmeț. Î n tradiția locului se spune că Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici, cu care împreună se ruga și