Cântare de laudă la Sfânta Muceniță Fevronia

 

Fecioara Fevronia pre Hristos mărturisește,
înaintea nelegiuitei curți, însângerată și pală.

Tânăra Fevronia asemenea este unei stâlpări de finic.
Stâlparea acum se apleacă de rod prea frumos,
Și către Silenus grăiește:

„ Eu Mire am, iar slavă de la tine nu primesc.
Hristos este slava mea, și înălțarea mea.
Ah, frumusețea chipului Mirelui meu!

Nu ai decât să-mi tai picioarele,
Cu ele eu deja alergarea am isprăvit.

Taie-mi și mâinile, căci eu
Lucrul mâinilor mele l-am isprăvit.

Și limba taie-mi-o, căci eu
Mai departe mă voi ruga cu inima.
Zdrobește-mi și dinții și gura, zdrobește-i!
Căci eu cu inima
Și mai limpede voi grăi.

Cât despre trup, la ce îmi mai trebuie acum?
Mirele meu cu un strai mai frumos
Mă va îmbrăca,
În cerul cel de sus, printre cei sfinți,
În dulcele Rai cel locuit de îngeri.

Iar după ce eu voi pleca
să nu crezi, o sărmane Silenus,
Că furia ta de fiară,
Cea de o viață întreagă,
Se va ostoi.

Ci bagă în urechi ale mele cuvinte:
intru aceeași zi, și tu și eu
La Tronul Judecății vom merge,
Tu ca schingiuitor, iar eu ca schingiuită.
Fiecare din noi, cu ale sale proprii fapte. "