VARA SÂNZIENELOR

 

Împletesc atâta viață,

pe colina cu verdeață,

și țes soarelui veșminte

din scânteia cea fierbinte,

cu un pic de foc din stele

pentru dansul sfânt de iele…

coaptă-i inima de pâine

cea de ieri, de azi, de mâine,

pe cărbunii puși în vatră

pe o lespede de piatră,

din darul Stăpânului,

cu dulceața vinului…

Vara noastră-i grațioasă

strânge neamul tot la masă

prinsă-n jocul de Drăgaică,

mângâie un pui pe laică

și din darul pomului

țese noima omului,

urmărind izvoarele,

croșetând covoarele,

cu flori galbene pe poale

peste văile domoale,

botezând aripile,

visele și clipele… 

Candela ei arde-n pară,

blânda inimă de vară,

tot ghiocul tinereții

e în floare frumuseții,

adăpând câmpiile,

holdele și viile,

lacrima îi curge-n șoapte

la o horă dintr-o noapte

hora sânzienelor,

pe ochii poienilor,

din vrăjeala zborului

melodia dorului,

și se-ascund pe coama serii

purtând darul primăverii,

în făclia gândului,

pe țeasta pământului...

libertatea florilor,

din dulceața zorilor,

însăilând mărgăritare

peste vremuri milenare,

umplând grâul câmpului

din harul al timpului.

Nu e fată, nici bătrână

zâna focului stăpână,

din coliba ei cu soare

se adapă fiecare,

liniștea ogorului,

părintele dorului,

Dumnezeul visului

Craiul Paradisului…

fericită și cuminte

cheamă zânele din minte

și le-nvârtă în poiană,

pe o falcă dumbrăveană

din galbenul florii,

cu cântul viorii,

revărsând izvoarele

adăpând hotarele,

cu un coș de roadă plină

de belșug și de lumină,

din magia ielelor,

cu argintul stelelor,

crește pâinea sfântului

pe buza pământului…

23 iunie 2022

https://youtu.be/2LJDgzYF2FM.   Autor: Vladimir Robu