Pomenirea Sfântului Apostol Petru

 

Petru a fost fiul lui lona și fratele lui Andrei Cel întâi Chemat.
- El era din tribul lui Simeon, și din orașul Betsaida.
- El a fost pescar și s-a numit mai întâi Simon, dar Domnul a binevoit să îl numească Chefa, sau Petru (Ioan 1:42).
- El a fost primul dintre Ucenici care a mărturisit limpede credința lui în dumnezeirea lui Hristos lisus, când a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16:16).
Dragostea lui Petru pentru Mântuitorul era foarte mare, iar credința lui în El s-a făcut din ce în ce mai puternică. Când Domnul a fost dus la judecată însă, Petru s-a lepădat de El de trei ori: dar la o singură privire a Domnului, sufletul lui Petru s-a umplut de remușcare, de rușine, și de plâns cu amar.
După Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, Petru s-a arătat Apostol neînfricat și puternic în propovăduirea Evangheliei. Urmând predicării lui în Ierusalim la Ziua Cincizecimii, că la trei mii de suflete au primit Sfântul Botez.
El a predicat cuvântul lui Dumnezeu în Palestina, în Asia Mică, în Iliria și în Italia.
Petru a făcut multe și mari minuni, în timpul vieții fiind: el a vindecat bolnavi și a înviat morți, iar bolnavii se vindecau și numai când se așezau în umbra lui.
El a dat război mare cu Simon Magul, care s-a proclamat pe sine dumnezeu, dar care în fapt era sluga satanei. Petru în cele din urmă l-a rușinat de tot și l-a învins. Dar la porunca prietenului acestei slugi a satanei, anume răul împărat Nero, Petru a fost osândit la moarte.
După ce l-a sfințit pe Linus episcop la Roma, și după ce și-a sfătuit din destul și și-a mângâiat turma lui în Hristos, Petru a mers și și-a întâmpinat moartea cu bucurie. Văzând înaintea lui crucea pe care urma să fie răstignit, el a cerut călăului să-l răstignească cu capul în jos, socotindu-se nevrednic să moară răstignit cu capul în sus, ca Mântuitorul. Astfel, acest mare rob al Marelui Dumnezeu s-a odihnit și a primit cununa cea nepieritoare a veșnicei slave.