REVISTA VIAȚA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

 

  Rugaciunea de Marti Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O, invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L

"Ca să iubească omul pe Dumnezeu trebuie încet-încet să se arate deasupra oricărui lucru de care se ocupă, până la starea la care au ajuns Părinţii, încât şi la starea biologică să-l refuze, fapt care ajunge să fie şi astăzi de necrezut. Şi totuşi este real. Cu această tăgăduire absolută şi cu această grijă exclusivă a ascultării faţă de voia dumnezeiască, începe dumnezeiescul har, care este înăuntrul nostru, să acţioneze. Harul nu are putere dacă nu este precedat de libertatea personalităţii umane; dacă libertatea personalităţii umane nu se mişcă, dumnezeiescul har, cu toate că se găseşte prezent, nu acţionează. Omul trebuie să dovedească de bună-voie ce preferă. Preferă să iubească pe Dumnezeu şi să dovedească aceasta prin faptă? Atunci acţionează dumnezeiescul har, care distruge pe omul cel vechi şi modelează pe cel nou, după Hristos". (Gheron Iosif Vatopedinul)

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalm 63: 11, 1) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 20 Așadar, dacă împreună cu Hristos ați murit față de stihiile lumii, atunci de ce, ca și cum încă ați trăi în lume, vă supuneți unor porunci ca: 21 „nu lua!“, „nu gusta!“, „nu atinge!“, 22 - privind lucruri care toate pier prin folosire? acestea sunt rânduieli și învățături omenești; 23 ele au, într'adevăr, o înfățișare de înțelepciune, cu a lor „religiozitate-în-sine“, cu a lor „smerenie-de-bunăvoie“, cu a lor „necruțare-a-trupului“, dar nu au nici un preț, nici măcar pentru mulțumirea trupului k . 1 Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, pe cele de sus căutați-le, acolo unde este Hristos șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; 2 la cele de sus cugetați, nu la cele de pe pământ; 3 căci voi ați murit, iar viața voastră este împreună cu Hristos ascunsă'n Dumnezeu. A liluia, g

  23 Și tuturor le spunea: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie; 24 fiindcă tot cel ce va voi să-și scape viața, O va pierde; iar cel ce-și va pierde viața pentru Mine, acela O va mântui a . 25 Că ce-i folosește omului dacă va câștiga lumea'ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? 26 Că tot cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27 Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu!“W

  Troparul Sfinților Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis, glasul al 3-lea: S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare... Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e cei ce cinstesc cu credință și prăznuiesc cu bucurie pomenirea voastră cea sfințită, de Dumnezeu grăitorilor, izbăviți-i de negura patimilor și-i faceți părtași Bucuriei Celei Veșnice. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. M ergând pe urma lui Hristos Celui Ce S-a Întrupat pentru milostivire, preafericiților, slujind poruncilor Lui celor Dumnezeiești, v-ați arătat îndreptători către dreapta credință a tuturor celor rătăciți. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e Sfinții Apostoli Stahie și pe Amplie Înțeleptul, pe Urban și Apeles, pe Narcis și pe Aristobul, pe ucenicii lui Hristos, adunându-ne dimpreună cu cred

  Troparul Sfinților Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul și Narcis, glasul al 3-lea: S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare... Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e cei ce cinstesc cu credință și prăznuiesc cu bucurie pomenirea voastră cea sfințită, de Dumnezeu grăitorilor, izbăviți-i de negura patimilor și-i faceți părtași Bucuriei Celei Veșnice. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. M ergând pe urma lui Hristos Celui Ce S-a Întrupat pentru milostivire, preafericiților, slujind poruncilor Lui celor Dumnezeiești, v-ați arătat îndreptători către dreapta credință a tuturor celor rătăciți. Stih: Sfinților Apostoli, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi. P e Sfinții Apostoli Stahie și pe Amplie Înțeleptul, pe Urban și Apeles, pe Narcis și pe Aristobul, pe ucenicii lui Hristos, adunându-ne dimpreună cu cred

  Glasul 3 S finților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

  S fântul Stahie a fost pus episcop în Bizanț de către Sfântul Apostol Andrei și a zidit o biserică în Arghiropoli, împreună cu Sfântul Andrei. Apoi a adunat pe mulți credincioși și îi învăța mântuitoarea viață. Ostenindu-se șaisprezece ani în acea nevoință pentru mântuirea omenească, a răposat cu pace. A mplie și Urban au fost puși episcopi de către același sfânt, Andrei. Amplie a fost episcop în Diospoli, iar Urban a fost episcop în Macedonia. Ei, propovăduind pe Hristos și pe idoli pierzându-i, i-au ridicat asupra lor pe evrei și pe elini și, fiind uciși de către aceștia, și-au împletit lor cunună mucenicească. N arcis a fost episcop în Atena, Apelie în Ieraclia și Aristobul în Britania, propovăduind Evanghelia lui Hristos, iar după multe osteneli și nevoințe și-au dat fericitele lor suflete în mâinile Domnului.

  A ceștia au fost cu toții din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. S tahie a fost ucenic și ajutor al Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat. Sfântul Andrei l-a sfințit pe el episcop al Bizanțului. Sfântul Apostol Stahie a întemeiat Biserica din Arghiropolis și bine a păstorit turma lui Hristos cea de acolo, cu credință și cu râvnă de foc. După șaisprezece ani de păstorire, el s-a săvârșit cu pace către Domnul. S finții Apostoli Amplie și Urban au fost și ei ucenici ai Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat și sfințiți de el întru episcopi: Sfântul Amplie în cetatea Lida din Odyssopolisul Iudeii, iar Sfântul Urban în Macedonia. Amândoi au luat mucenicească moarte pentru Hristos Domnul. S fântul Narcis a fost uns Episcop al Atenei de către Sfântul Apostol Filip. S fântul Apelles [Amplie] a fost Episcop al Heracleei în Trachis. I ar Sfântul Aristobul, fratele Sfântului Apostol Barnabas, bine propovăduind credința creștină în Britania, s-a săvârșit cu pace în acele

  Troparul Sfântului Mucenic Epimah glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânt Ție, Doamne, Dumnezeul meu... Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R oagă-te, Preafericite Epimah, să se lumineze cu Dumnezeieștile Lumini, purtătorule de chinuri, cei ce săvârșesc cu credință praznicul tău cel purtător de lumină și preacinstit. Stih: Sfinte Mucenice Epimah, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. M ers-ai către chinuri bucurându-te, neînspăimântându-te de semețiile tiranilor, preafericite; ci, pentru dragostea Ziditorului tău, te veseleai când te ucideau. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î naintea judecății ai stat, purtătorule de chinuri, fiind ocolit p

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Epimah, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  S fântul Mucenic Epimah era de neam din Egipt și din părinți creștini. El încă din tinerețe L-a iubit pe Dumnezeu și, Lui Unuia voind să-I slujească, s-a dus în pustie, urmând Sfântului Ioan Botezătorul, și a petrecut multă vreme în muntele Pilusiului. N eavând pe cineva din sfinții părinți povățuitor la viața cea pustnicească, se povățuia cu duhul lui Dumnezeu, și dragostea cea către Dumnezeu îi era lui dascăl, învățându-l spre toată viața cea îmbunătățită. Pentru că cine poate învăța pe om fapta cea bună mai bine ca dragostea lui Dumnezeu? Aceea i-a învățat pe sfinții apostoli ca, lăsând toate, să meargă în urma Domnului Celui ce a sărăcit, aceea a învățat pe cuvioșii părinți să umble în cojoace și în piei de capră, lipsiți, scârbiți și de rău supărați, aceea a învățat pe sfinții mucenici și mucenițe să pătimească pentru Hristos cu osârdie, în timp ce grăia acestea: „Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutând, mă chinuiesc". Acea dragoste l-a învățat și pe Sfântul Ep

  E pimah, al Domnului sfânt, I nimă vitează în pieptul lui avut-a. L ui frică nu-i era nici de draci, nici de oameni, Ș i cu-atât mai puțin de idolii morți. C hinuit fiind Epimah jubila, E l cu zâmbet biciuit-a pe torționarul jude. T rupul lui schingiuit mintea la Domnul avea, P e al lui Epimah trup rănile stau ca podoabe. E l pentru Hristos a voit să moară S ă moară cu o moarte de mucenic viteaz. C e a dorit, Domnul îmbelșugat i-a dăruit lui, D ar dăruitu-i-a și minunată putere: P utere să vindece bolnavul norod, A le lor suflete bucurând cu harul. C avaler al Domnului a fost Epimah, P urtând în mâini al Sfinei Cruci Sceptru: C omoară scumpă fostu-i-a al Biruinței Semn, M ai scumpă decât mărgăritarele scumpe. Î n duhovniceasca tărie Epimah este luminoasă stea, U n suflet cum numai Hristos să înalțe poate. O , Sfinte Părinte Epimahe, mucenice viteaz, S lăvite întemnițate pentru-adevărata credință! N oi înaintea ta ne cucerim și rugăm: D e rele apără-ne cu rugă

  E l s-a născut în Egipt și îmbogățindu-se de-a lungul întregii lui vieții întru călugăreștile nevoințe în pustia egipteană și-a încheiat la urmă alergarea cu moarte de mucenic. Imitîndu-l pe Sfântul Proroc Ioan, Botezătorul și înaintemergătorul Domnului, Sfântul Epimah s-a retras cu desăvârșire în pustie încă din frageda lui tinerețe. Iubindu-L cu tot duhul și cu toată virtutea lui pe Domnul, s-a învrednicit de la El de daruri mari, căci însuși Duhul Sfânt îl învăța pe el toate; astfel, fără să aibă trebuință de vreun dascăl pământesc, el de la Duhul s-a povățuit către toate nevoințele vieții celei călugărești. A poi a ajuns la urechile fericitului Epimah vestea că la Alexandria creștinii sunt uciși precum oile de junghiere pentru mărturisirea Numelui lui Hristos. Aprinzându-se și îndârdjindu-se cu duhul întru apărarea Sfintei credințe, el a intrat în marea cetate și a dărâmat cu mâinile lui idolii la pământ. P rins fiind și dat la bestialele chinuri, Sfântul Epimah a strigat: „A

 

 

30.10.1724 - Se încheie construcţia bisericii Stavropoleos din Bucureşti, monument de arhitectură din perioada fanariotă

Avva Ioan cel Pitic a venit la adunarea fraţilor de la Sketis, dar aici i-a auzit pe câţiva dintre ei certându-se. Când a văzut ce se petrecea la Sketis, a decis să se întoarcă la chilia lui. Însă, înainte de a intra în chilie s-a rotit de trei ori în jurul ei şi după aceea a intrat. Câţiva fraţi au văzut ce a făcut înainte să intre în chilie şi au venit la el să-l întrebe despre cele întâmplate. Bătrânul le-a răspuns: Aveam urechile pline de ceartă. Din acest motiv am dat câteva ocoluri ca să mi le curăţ şi să intru în chilie cu mintea liniştită.

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă indurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajuta să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după indurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La această pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi

  18 Și a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?“ 19 Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul; iar alții Ilie, iar alții că a înviat un profet din cei vechi“. 20 Și El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceți că sunt Eu?“ Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu“. 21 Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n'o spună nimănui, 22 zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învie“.

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 13 Iar pe voi, cei ce erați morți în greșalele voastre și în netăierea'mprejur a trupului vostru, v'a făcut vii împreună cu El, iertându-vă toate greșalele, 14 ștergând zapisul ce era asupra noastră, potrivnic nouă prin opreliștile lui e , pe care ni l-a luat din cale pironindu-l pe cruce; 15 prin ea biruit-a El Începătoriile și Stăpâniile, dezbrăcându-le și dându-le'n priveliște f . 16 Așadar, nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă sau sâmbete; 17 ele sunt o umbră a celor viitoare, dar trupul g e al lui Hristos. 18 Nimeni să nu vă lipsească de răsplată prin „smerenie-de-bunăvoie“ h sau prin „slujire-de-îngeri“ i , vârându-se el în cele ce n'a văzut și'n zadar semețindu-se cu mintea lui cea trupe

  La Vecernia mică F acere a lui D. Haralambos M. Bousia, mare imnograf al Bisericii din Alexandria. P unem stihurile pe 4 și cântăm Stihiri prosomii Glasul al 2-lea C ând cu grăbire ați vândut oarecând marea voastră avuție în Cilicia și ați cheltuit-o cu mulțimile de săraci și de nevoiași, ca pe niște pâraie ale dragostei, Zenovia slăvită și tu, Zenovie, atunci urâtorul de bine demon, urând faima voastră, v-au predat pe voi taberelor celor fără de lege. C ând în Aiges te-ai arătat în chip cu totul cuvios, doctor fără de plată al bolilor, tare sfințite mucenice, și când către tine alergau cei ce pătimeau, ca să afle dezlegare din feluritele boli, Sfinte Zenovie, izvorule de tămăduiri, atunci te-ai dat pe tine la legiuită luptă, bucurându-te și răbdând vitejește chinuri și munci. C ând Zenovia cea cuvioasă, cea drept credincioasă, cea de un sânge cu tine, te-a văzut pe tine răbdând înfricoșate munci, înțelepte Zenovie, ca o soră a ta înțeleaptă și rănită de dumnezeiască dragost