Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Zenobie și a surorii lui, Zenobia

Ei au fost din cetatea Aegea din Cilicia. Ei au moștenit adevărata credință întru Hristos de la părinții lor, precum și o avere uriașă. Dar râvnind după dragostea lui Hristos și după averile cele duhovnicești din ceruri, ei și-au împărțit tot imensul avut săracilor, nelăsându-și lor nimic.
Din pricina acestei mari generozități a mâinilor lor, mâna lui Dumnezeu i-a apărat pe ei de toate răutățile pe care li le-au țesut lor oamenii și dracii.
Generosul Zenobie, care pentru Domnul a lepădat cu totul toată grija cea lumească, a fost dăruit de El cu harul facerii de minuni, astfel încât numai prin punerea mâinilor lui Sfântul Zenobie vindeca toată boala și neputința din popor. De aceea poporul l-a voit pe el întâistătător pe scaunul episcopal al Aegeei.
Dar au izbucnit persecuțiile și Zenobie a fost arestat și adus înaintea Prefectului Lysias care l-a întrebat: „Ai de ales una din două: ori viața, ori moartea; viața, dacă vei aduce jertfă zeilor noștri și moartea, dacă nu. "
La acestea Sfântul Zenobie a zis: „Viața fără Hristos moarte este, câtă veme moartea pentru El înseamnă viață, nicidecum moarte. "
Fiind supus celor mai bestiale torturi, sora Sfântului, Zenobia, a venit înaintea judecătorului și a zis: „Voiesc să beau paharul pe care îl bea acum fratele meu și să mă încununez și eu cu cununa vieții. "
Fiind mai întâi torturați cu foc și aruncați în păcură clocotită, ei mai apoi au fost omorâți amândoi prin decapitare cu sabia, la anul 285. Astfel s-au sălășluit fratele și sora întru Cereasca împărăție a Celui fără de moarte, împăratul Hristos.