Afară din chilie, mintea se întunecă

 Povesteau despre avva Apollo că avea un ucenic pe nume Isaac, format cu desăvârşire pentru înfăptuirea lucrului bun. A dobândit liniştea absolută în timpul Sfintei Liturghii şi când mergea la biserică nu îngăduia nimănui să se apropie de el. Avea o vorbă: "Toate lucrurile sunt frumoase la timpul lor. Căci există un timp pentru orice lucru". Când se desfăcea adunarea, alerga spre chilie că urmărit de foc. De multe ori, după slujbă, fraţilor li se dădea câte un pesmet şi un pahar cu vin, el însă nu lua, nu ca să refuze binecuvântarea fraţilor, ci ca să păstreze liniştea dobândită în timpul Liturghiei. S-a întâmplat că a căzut bolnav la pat, iar fraţii, auzind, au venit să-l vadă. S-au aşezat lângă dansul şi l-au întrebat: "Avva Isaac, de ce fugi de fraţi după Liturghie?". El le-a răspuns: "Nu fug de fraţi, ci de urzelile demonilor, căci, dacă cineva, cu o făclie aprinsă, întârzie mai mult timp în vânt, făclia se stinge. Tot aşa şi noi, ieşind iluminaţi de Sfânta Liturghie, dacă întârziem mult timp afară din chilie, mintea ni se întunecă". Aşa trăia cuviosul avva Isaac.