CUVIOASA MAVRA DE LA CEAHLĂU (secolele XVII–XVIII)
A ceastă fiică duhovnicească a Bisericii Ortodoxe Române și odraslă după neam a pământului românesc, sfințit prin jertfa și rugăciunile atâtor sfinți și cuvioși iubitori de Hristos, era de loc dintr-un sat de pe Valea Bistriței, nu departe de Muntele Ceahlău. Părinții ei au crescut-o de mică în frică de Dumnezeu, deprinzând-o cu rugăciunea, cu postul și prezența regulată la slujbele bisericii. Vara, mai ales, o duceau părinții în pelerinaj pe la marile mânăstiri din ținutul Neamț, iar în sărbători o lăsau să se închine la schiturile de maici din jurul Ceahlăului, precum Casiana, Sofia, Schitul lui Silvestru, zis și „Schitișor”, și mai ales la Durău, care în secolul XVIII ajunge cea mai vestită sihăstrie de călugărițe din Moldova. A jungând ca de 20 de ani și rănindu-i-se inima pentru dragostea lui Hristos, a renunțat la cele trecătoare și, părăsind casa părintească, a ales pe cele veșnice, adică viața smerită călugărească, de rugăciune și despătimire, care ajută cel mai mult l...