REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ A fost un oarecare om foarte bogat și milostiv către săraci și prea iubitor de sfintele biserici. Deci, acesta mergea odată, undeva, cu slugile sale, și, trecând pe calea unde era o mănăstire a Sfântului Nicolae, gândea, în inima sa, să dea milostenie la acea mănăstire; și, mai mergând el puțin, a văzut un om zăcând mort și gol, că înghețase de frig. Și omul acesta milostiv a făcut milă cu dânsul și a poruncit slugilor sale să-l ia, iar celorlalte slugi, le-a zis: „Voi mergeți înainte, iar eu, după ce voi duce pe omul acesta în mănăstire, vă voi ajunge pe voi.“ Apoi, mergând în mănăstire, a spus egumenului și tuturor fraților: „Părinților, mergând noi pe calea aceasta, am aflat pe acest om, zăcând mort, și noi nu știm ce i s-a întâmplat lui de a murit; ori l-au ucis tâlharii sau din ger a murit, precum îi vedeți toți. Dar, părinților sfinți, „îngropați-l pe el aici.“ Și le-a dat lor aur, rugându-i să-i facă lui rânduială. Și așa l-au îngropat pe el cu cinste, iar străinul ac...

  C ine, oare, auzind, nu se va mira de atât de multe și mari minuni ale părintelui nostru. Sfântul Nicolae, care a umplut lumea cu strălucirea faptelor sale minunate, precum s-a zis și așa este? Că grecii se laudă, Italia și Siria se minunează și tot Răsăritul, fericindu-l pe el, îl mărește. Că Sfântul Nicolae, oriunde este chemat vine cu mare grabă și totdeauna, de cele fără de veste primejdii și necazuri, ce năvălesc cu milostivirea îi izbăvește pe toți, precum vedem și astăzi, la pomenirea minunii pe care a făcut-o Sfântul. U n oarecare bărbat cucernic, având un singur fiu, și mare credință către Sfântul Nicolae, luând lumânări, tămâie și untdelemn, a intrat într-o luntre cu soția și cu fiul său și mergând împreună cu alți credincioși ca să se închine Arhiereului Nicolae de la Mira Lichiei. Și, ajungând acolo, și apoi întorcându-se cu bucurie acasă, pe când mergeau ei pe râu, femeia lui ținând copilul în brațe, a ațipit de somn și a scăpat copilul în râu; și îndată s-a îneca...

  N u socotesc cu dreptate nici cu vrednicie să tac și să nu grăiesc acest cuvânt, despre o altă minune a Sfântului și Cuviosului Părintelui nostru Nicolae. E ra un om oarecare, anume Agricola, cu bunătăți și evlavie viețuind și având un fiu, unul născut, anume Vasile și care trăia în țara Antiohiei, aproape fiind de saracini. Ci, cu darul lui Dumnezeu fiind împodobit, era îmbelșugat și cu avuție multă. Și avea credința multă spre Sfântul Părinte Nicolae. Pentru aceasta, în toți anii, la pomenirea Sfântului petrecea ziua aceea cu prăznuire și punea mese pentru săraci și pentru vecini, prieteni și alții. Însă era o biserică zidită în numele Sfântului Nicolae, departe fiind de cetate ca la cinci stadii, și acolo, în tot anul, se adunau noroadele la pomenirea Sfântului Nicolae. I ară într-un an, la slăvita lui pomenire, mult popor venind la praznic în sfânta lui biserică, atunci și binecredinciosul acela își trimise pe fiul său Vasile cu slugile sale, și zise lui: "Mergi, fiule, ...

   în viață O arecând, niște corăbieri din Egipt călătoreau spre țara Ciliciei. Deci, când li s-a întâmplat lor să străbată noianul mării lui Adrian, atunci a căzut peste ei o furtună mare și niște valuri cumplite, cât și pânzele li s-au rupt și toată corabia, de silă valurilor mari, s-a zdruncinat și acum toți deznădăjduiau de a lor mântuire. Iar de vreme ce se înștiințaseră ei de slavă marelui Arhiereu Nicolae, cel din Mira Lichiei, că este grabnic ajutător, mai presus de nădejde, toți s-au întors la rugăciune către dânsul. Și în furtună fiind, pe acela îl chemau și numai de la dânsul așteptau scăpare. Iar Sfântul deloc zăbovind, îndată a venit în corabie și l-au văzut aceia cu ochii lor și le-a zis: "Iată, m-ați chemați și am venit vouă în ajutor." Și așa le-a poruncit lor să îndrăznească și, luând cârmă, se arată că îndreptează corabia. Iar, după aceea, a certat marea și a potolit primejdia cumplitelor valuri și era ca Însuși Domnul, Care a zis: "Cel ce crede în Mi...

  A uzim pe Sfântul Duh grăind prin Proorocul David: "Precum dorește cerbul izvoarelor apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule." Cu adevărat în același chip dorește și sufletul credinciosului creștin auzirea cuvintelor lui Dumnezeu și cele ce se lucrează prin Sfinții Săi. Deci, iată și altă minune a Sfântului Nicolae: Era un oarecare, cu numele Nicolae, în cetatea numită Constantinopol, hrănindu-se din osteneala mâinilor lui și era credincios lui Dumnezeu și avea rânduiala lui să nu treacă ziua Sfântului Nicolae fără de pomenire. Și aceasta, cu neobosire o făcea el, că auzea în Sfintele Scripturi grăind: "Cinstește pe Domnul prin toate ale tale osteneli!" Și avea aceasta în mintea sa totdeauna. Ș i a ajuns la adânci bătrânețe, dar și la sărăcie, nemaiputând lucra. Deci, apropiindu-se ziua Sfântului Nicolae, gândea întru sine ce va face. Și a zis bătrânul către soția sa: "Femeie, iată, a sosit la noi ziua cea iubită a Arhiereului lui Hristos, ...

  D upă moartea păgânilor, și urâtorilor de Dumnezeu împărați ai Romei, împărățind dreptcredinciosul împărat Constantin cel Mare și credința în Domnul nostru Iisus Hristos sporind, atunci, oarecare iubitori de Hristos din cetatea Alexandriei, căutând și aflând moaștele Sfântului slăvitului Mucenic al lui Hristos Mîna, au zidit o biserică cu numele lui. În aceeași vreme, un negustor dreptcredincios din ținutul Isauriei, venind în Alexandria pentru neguțătorie și auzind de minunile și de tămăduirile cele multe care se făceau în biserica Sfântului Mina, a zis întru sine: "Mă voi duce și eu, deci, și mă voi închina cinstitelor moaște ale Sfântului Mucenic și voi duce și eu un dar în biserica lui, ca să-mi fie mie Dumnezeu milostiv, cu rugăciunile răbdătorului Său de chinuri". Și așa, sculându-se, a purces, luând cu sine o pungă plină de galbeni. Și, venind la un iezer făcut de revărsarea mării, a aflat o trecătoare și a venit la locul ce se zicea Loxonita, și, acolo, ieșind la ...

-  Icoana Maicii Domnului "Portărița" (Panaghia Portaitissa) de la **Mănăstirea Iviron de pe Muntele Athos** este una dintre cele mai venerate icoane din lumea ortodoxă. Se crede că a fost pictată de Sfântul Apostol Luca și este celebră pentru nenumăratele minuni pe care le-a săvârșit de-a lungul secolelor. Una dintre cele mai cunoscute minuni este legată de venirea sa pe Muntele Athos. --- ### Minunea sosirii pe Muntele Athos În timpul persecuțiilor iconoclaste din secolul al IX-lea, o femeie evlavioasă din Niceea, pentru a-și salva icoana Maicii Domnului de la distrugere, a aruncat-o în mare. Ea s-a rugat ca Maica Domnului să o protejeze și să o ducă într-un loc sigur. După câțiva ani, un călugăr de la Mănăstirea Iviron, pe nume **Gavriil**, a avut o viziune. Maica Domnului i-a apărut în vis și i-a spus să meargă la mal și să ridice icoana din mare. Călugării au mers la mal și au văzut icoana plutind pe apă. Atingerea ei era o mare binecuvântare, dar nimeni nu se putea apro...

 Lidia: Mărturia cutremurătoare a unui preot care a fost în moarte clinică şi căruia Iisus i-a arătat trecutul, prezentul şi viitorul din Biserică.     ▪︎ Ar fi bine să ajungă la cât mai mulți oameni. Din păcate nu este încă tradusă în limba română. Rezumat: A văzut multe biserici care în timplul slujbelor sunt pline de oameni, dar în care nu există niciun credincios şi în care nu există prezența lui Dumnezeu. A văzut că preoții nu le spun la oameni adevărul, ci le spun ceea ce vor să audă. Iar în predică, preoții vorbesc frumos şi cu carismă, cu încredere în ei, ca oamenilor să le placă predica şi să plece acasă mulțumiți,  în loc să le spună Adevărul (care nu produce mulțumire fiindcă presupune cruce şi căință). Mulți preoți cred că Îi slujesc lui Dumnezeu, dar în realitate nu este aşa, căci ei se tem să le spună oamenilor Adevărul ca ei să se căiască şi să fie vii; ci le spun oamenilor lucruri plăcute urechilor şi fac la biserică tot felul de activități interesant...

 ---   Una dintre cele mai remarcabile minuni legate de **Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins”** s-a petrecut în Rusia, într-un moment de mare pericol pentru o biserică. Potrivit tradiției, în secolul al XVII-lea, în timpul unui incendiu devastator care a izbucnit în Moscova, flăcările amenințau să distrugă o biserică ce adăpostea această icoană. Biserica era construită în mare parte din lemn, iar oamenii, cuprinși de disperare, nu mai aveau speranță. Atunci, un preot, plin de credință, a luat icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” și a așezat-o pe ușa bisericii. El a făcut o rugăciune fierbinte către Maica Domnului, cerându-i să protejeze biserica de foc. Minunea s-a petrecut sub ochii tuturor: **flăcările care se apropiau de biserică s-au oprit ca prin minune, fără a o atinge**. Focul a ars toate clădirile din jur, dar biserica, împreună cu icoana, a rămas intactă. De atunci, Icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” este cinstită ca ocrotitoare a caselor și a bisericilor de foc...

   --- Minunea icoanei care a plâns și a salvat un oraș Una dintre cele mai faimoase minuni legate de **Icoana Maicii Domnului din Pisidia** s-a petrecut în secolul al XII-lea, în timpul unei perioade de tulburări și invazii. Potrivit tradiției, în anul 1204, în timp ce turcii selgiucizi atacau un oraș din Pisidia (în Asia Mică), o minune extraordinară a avut loc. Soldații turci, în dorința lor de a-și arăta puterea, au luat o icoană a Maicii Domnului dintr-o biserică și au vrut să o batjocorească. Unul dintre ei, plin de ură, a lovit icoana. Atunci, din ochiul Maicii Domnului a început să curgă **un râu de sânge și de lacrimi**. Acest eveniment i-a impresionat atât de mult pe soldați, încât s-au oprit din a mai face rău. Minunea a fost un semn al suferinței Maicii Domnului pentru păcatele oamenilor și pentru violența cu care era tratată. Minunea nu s-a oprit aici. În noaptea următoare, toți soldații turci, care se aflau în apropierea icoanei, au fost paralizați. Unii dintre e...

 ---   Una dintre cele mai faimoase minuni legate de **Icoana Maicii Domnului de la Kaluga** s-a petrecut în secolul al XVIII-lea, în timpul unei epidemii de ciumă care a devastat regiunea. În anul 1771, o epidemie cumplită a lovit orașul Kaluga. Zeci de mii de oameni au murit, iar disperarea era la cote maxime. Autoritățile medicale și militare nu au putut opri răspândirea bolii. Atunci, oamenii, în frunte cu clerul, au apelat la Maica Domnului, ocrotitoarea lor. Ei au luat hotărârea de a scoate în procesiune **icoana Maicii Domnului de la Kaluga**. În timp ce icoana era purtată pe străzi, în fața ei s-au rostit rugăciuni fierbinți, iar credincioșii au cerut iertare pentru păcatele lor și au implorat mila lui Dumnezeu. Potrivit cronicilor vremii, imediat după procesiune, epidemia a început să scadă, iar numărul morților a scăzut dramatic. În scurt timp, ciuma a dispărut complet din Kaluga. Această minune a fost considerată un semn clar al intervenției divine și al mijlocirii ...

  S fînta Muceniță Eufimia s-a născut, a crescut și s-a încununat prin mucenicie în Calcedon, cetatea Bitiniei de lîngă gura Mării Negre, în dreptul Constantinopolului, fiind între ele Bosforul Traciei. Ea a pătimit pe vremea împărăției lui Dioclețian, în 16 zile ale lunii septembrie, în care zi se prăznuiește pomenirea ei. Acum se pomenește minunea care s-a făcut de cinstitele ei moaște în vremea Sinodului al IV-lea a toată lumea al Sfinților Părinți, ce s-a ținut în Calcedon la anul 451 și prin a cărei minune s-a dovedit și s-a întărit mărturisirea dreptei credințe. Această minune a fost hotar al Sfinților Părinți, ca să nu treacă spre partea celor rău credincioși. L ucrurile s-au început astfel: "Dioscur, patriarhul Alexandriei și Eutihie, arhimandritul Constantinopolului, încă de pe vremea împăratului Teodosie cel Tînăr, au ridicat un nou eres de hulă împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, amestecînd cele două firi ale Lui într-una singură, adică firea cea dumnezeiască și...