Omul de la creație la mântuire
Capitolul I: Creația, timpul liturgic și tainele prefigurate Întreaga creație îl are pe om drept cunună, chemat să fie un cocreator împreună cu Dumnezeu. La început, Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra adâncurilor, iar pământul era netocmit și gol. În mijlocul acestei lucrări divine, a fost creat omul—cununa creației—care primește suflarea de viață prin lucrarea Duhului Sfânt. Din coasta lui Adam este adusă Eva. Prin această lucrare, Dumnezeu prefigurează, pe de o parte, Taina Nunții, iar pe de altă parte, trimiterea Duhului Sfânt (Duhul Adevărului) și întemeierea văzută a Bisericii. Purcederea femeii din bărbat este o imagine pământească ce trimite cu gândul la purcederea Duhului de la Tatăl, aspect ce explică și trăsăturile subtile, pline de blândețe și ocrotire părintească (adesea asociate simbolic cu o prezență mângâietoare), pe care le regăsim transpuse în erminia unor icoane ortodoxe. Încă de la începuturi, deși purceasă și nu creată în același mod ca bărbatul...