Pomenirea Sfântului Cuvios Tit, făcătorul de minuni

 

Încă din tinerețe Tit L-a iubit pe Hristos și a urât deșertăciunile lumii. De aceea el s-a lepădat de lume, a intrat într-o mânăstire și s-a îmbrăcat în chipul îngeresc.
Fără nici un fel de păreri de rău el a început să pășească hotărât pe calea mâhnicioasă și strâmtă a viețuirii monahale. Înarmându-se cu sfânta răbdare, el a dobândit două mari virtuți: smerenia și ascultarea, în acestea el i-a întrecut ” nu doar pe toți frații din mânăstire, dar și pe toți oamenii“.
El încă din tinerețe și-a păzit cu strășnicie curăția inimii și a trupului.
În vremurile prigoanelor împotriva sfintelor icoane și a cinstitorilor lor, Cuviosul Tit a stat tare și neclintit ca un adevărat Stâlp al Ortodoxiei și al Bisericii lui Hristos.
Pentru marea sa dragoste, smerenie și curăție, Dumnezeu i-a dăruit darul facerii de minuni, atât în timpul vieții, cât și după cinstita sa adormire.
Plecând la Domnul, el a lăsat în urma lui mulțime nenumărată de ucenici. Sfântul Cuvios Tit a adormit cu pace în veacul al nouălea.