MARIA EGIPTEANCA
În Alexandria, cândva, o tânără trăia,
Maria, cu viața-n păcat se-mpotrivea.
Dar harul Domnului, mereu ne cheamă,
Și-n inima-i pătrunsă, o nouă flacără se-nramă.
Spre Ierusalim, cu pelerini pornește,
Să vadă Sfânta Cruce, ce-n suflet îi robește.
Dar zidurile-mpinse, o opresc la intrare,
Și-n lacrimi de căință, cere îndurare.
Maica Domnului, cu milă o privește,
Și-i spune: „Treci Iordanul, acolo te găsește
Odihna cea cerească, ce-n suflet îți dorești”,
Și-n pustia adâncă, Maria se topește.
Patruzeci și șapte de ani, în aspră nevoință,
Cu rugăciuni fierbinți, își spală neputința.
Sfântul Zosima, un monah cu inimă curată,
O întâlnește-n pustie, cu fața luminată.
Maria, pe ape, ca pe pământ pășește,
Și Trupul lui Hristos, cu lacrimi îl primește.
Apoi, un leu duios, îi sapă-n nisip mormântul,
Și-n ceruri se înalță, cu sufletul cuvântul.
O, Sfântă Maria, cu viața-ți minunată,
Ne-arată calea pocăinței, niciodată uitată.
Să ne rugăm cu lacrimi, ca tine să ne-ndreptăm,
Și-n brațele lui Hristos, să ne odihnim, să sperăm. Autor Teolog și Jurnalist Caranda Daniel Orșova 1.04.2005
Comentarii
Trimiteți un comentariu