Pomenirea Sfinților Apostoli Iason și Sosipatru și a fecioarei Cherchira


 


Sfinții apostoli Iason și Sosipatru erau din numărul celor șaptezeci, iar Fecioara Cherchira era fiica unui rege din Insula Corfu.
Iason și Sosipatru sunt pomeniți de Sfântul Apostol Pavel, el numindu-i pe aceștia de un neam cu el (Romani 16:21).
Iason se născuse în Tars, precum și Apostolul Pavel, iar Sosipatru se născuse în Ahaia. Primul a fost uns episcop al Tarsului de însuși Pavel, iar celălalt fusese hirotonit episcop în Iconium.
Călătorind și predicând Evanghelia, acești doi apostoli au sosit la insula Corfu, unde au izbutit să zidească biserică în cinstea Sfântului Ștefan, arhidiaconul și întâiul Mucenic și să aducă câteva suflete păgânești la Sfânta credință.
Regele insulei i-a aruncat pentru aceasta pe amândoi în închisoare, unde se mai aflau închiși și șapte tâlhari. Numele lor sunt: Saturnin, Iakișolus, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie și Mammius. Apostolii i-au adus pe aceștia șapte la credința în Hristos, prefăcându-i pe lupi întru mielușei buni. Auzind acestea, regele a poruncit ca cei șapte să fie dați morții prin aruncarea în păcură clocotită. Așa au luat cei șapte cununile muceniciei. Mai târziu, pe când regele îi tortura pe mucenicii apostoli, fiica lui, fecioara Cherchira, privea de la o fereastră mucenicia lor. Aflând pricina pentru care erau torturați acei oameni, ea s-a declarat pe dată creștină și a împărțit săracilor toate bijuteriile ei.
Regele, furios pe fiica lui, a închis-o într-o temniță deosebită. Neputând să o silească să se lepede de creștinism prin întemnițarea la care o supusese, el a poruncit să se dea foc temniței în care o închisese. Temnița a ars, dar fecioara a rămas vie. Văzând minunea, mult popor s-a botezat. Regele înnebunit de ură a poruncit ca fiica lui să fie legată de un copac și ucisă cu săgeți trase din arc.
Cei care au crezut în Hristos au fugit și s-au ascuns atunci din insula Corfu într-o altă din apropiere, ca să-și salveze viețile. Dar regele i-a urmărit într-o corabie ca să-i prindă și să-i omoare, însă corabia s-a scufundat în mare și astfel nelegiuitul rege a pierit precum odinioară faraon.
Noul rege a îmbrățișat credința creștină și a primit Sfântul Botez, primind numele de Sebastian.
Iason și Sosipatru au predicat apoi liber Evanghelia și au întărit Biserica lui Dumnezeu din insula Corfu păstorindu-o până la adânca lor bătrânețe.
Ei și-au săvârșit în acea insulă alergarea lor pământească și s-au strămutat cu cinste și cu slavă la locașurile cele cerești ale Domnului.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina