REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  3 1. În ziua a paisprezecea se jertfea mielul de Paști „între sori“ precum este scris [Levitic 23, 5 și: Ieșirea 12, 6; Ieșirea 30, 8], arătând dinainte că avea să fie un apus [de soare] pentru El. “ Fiindcă așa s-a prorocit ceasul junghierii Mielului celui adevărat. Ceasul Său ne învață cât era de desăvârșit: în ziua a cincisprezecea fost-a junghiat când cele două stele [cf.: Ieșirea 12, 6] erau în faza plină. 4 12. Catapeteasma ruptă [Matei 27, 51 par.] strigă de durere împotriva lăcașului cel sfânt, se tânguie fiindcă are să fie nimicit și pustiit. Arhiereul vremelnic și-a rupt cămașa, preînchipuind preoția pe care venea să o îmbrace adevăratul Arhiereu. Lăcașul cel sfânt și-a sfâșiat vălul său, preînchipuind pe Cel ce lua în slujba Sa altarul lăcașului sfânt. 13. Cutremurându-se [Matei 27, 51], pământul arăta nimicirea sălașurilor lor și clătinarea picioarelor lor arăta că pământul avea să-i izgonească aruncându-i în toate cele patru zări și risipindu-i în mâni...

  C ine a privit și a văzut pe Adam și Eva și pe șarpele viclean care, cu amăgirea în inimă și cu pacea pe buze, se sârguia să-i lingușească? Adam era neștiutor și Eva era naivă. Pomul înflorea și rodul lui strălucea; mare a fost păcatul, sfântă și puternică dreptatea. Binecuvântat fie Cel ce a amestecat valul milostivirii în judecata Sa cea dreaptă și s-a îndurat de cei vinovați! C ine ar putea suferi înfățișarea celor doi dintr-o dată dezbrăcați și coborâți din înalt? Cel rău stătea privind cu bucurie; Cel Bun vedea și urmărea din ochi. Cine n-ar fi plâns văzând pe marele Adam umilit și rușinat cosându-și frunzele pentru a-și acoperi goliciunea? Binecuvântat fie Cel ce S-a milostivit de el în frunzele lui și a trimis veșmânt de slavă pentru goliciunea sa. C ine ar putea tâlcui pomul care i-a tulburat pe iscoditori? Căci este o țintă ascunsă care, nevăzută pentru ochi, istovește arcașii; pom al cunoștinței este precum și al neștiinței: pricină a cunoștinței prin care omul a cu...