Sfântul Nectarie Kefalas, Mitropolitul Pentapolisului

 

Sfântul Nectarie, marele făcător de minuni al timpurilor moderne, s-a născut Anastasie Kefalas în Selebria, Tracia, pe 1 octombrie 1846.

Deoarece familia sa era săracă, Anastasie a plecat la Constantinopol când avea paisprezece ani pentru a găsi de lucru. Deși nu avea bani, l-a rugat pe căpitanul unei bărci să-l ia. Căpitanul i-a spus să facă o plimbare și apoi să se întoarcă. Anastasie a înțeles și a plecat trist. Căpitanul a dat ordinul să pornească motoarele, dar nu s-a întâmplat nimic. După mai multe încercări nereușite, s-a uitat în ochii lui Anastasie care stătea pe chei. Făcându-i milă de băiat, căpitanul i-a spus să urce la bord. Imediat, motoarele au pornit și barca a început să se miște. Anastasie a găsit o slujbă la un negustor de tutun în Constantinopol, care nu îl plătea foarte mult. În dorința sa de a împărtăși informații utile altora, Anastasie scria maxime scurte din cărțile spirituale pe pungile de hârtie și pachetele magazinului de tutun. Clienții le citeau din curiozitate și poate obțineau vreun folos din ele. Băiatul umbla desculț și în haine zdrențuite, dar se încredea în Dumnezeu. Văzând că negustorul primea multe scrisori, Anastasie a vrut și el să scrie o scrisoare. Cui putea să scrie? Nu părinților săi, pentru că nu erau livrări de poștă în satul său. Nu prietenilor săi, pentru că nu avea. Așa că a hotărât să-I scrie lui Hristos pentru a-I spune despre nevoile sale..  «Hristosul meu cel mic», a scris el. «Nu am un șorț nici pantofi. Tu trimite-mi-le. Tu știi cât de mult Te iubesc.»    ...      Anastasie a sigilat scrisoarea și a scris pe exterior: «Domnului Iisus Hristos în Cer». În drum spre a posta scrisoarea, s-a întâlnit cu omul care deținea un magazin vizavi de cel în care lucra. Omul l-a întrebat unde se duce și Anastasie a șoptit ceva în răspuns. Văzând scrisoarea în mâinile lui, omul s-a oferit să o posteze pentru el, deoarece era în drum spre oficiul poștal.     Negustorul a pus scrisoarea în buzunar și l-a asigurat pe Anastasie că o va posta împreună cu propriile sale scrisori. Băiatul s-a întors la magazinul de tutun, plin de fericire. Când a scos scrisoarea din buzunar să o posteze, negustorul s-a întâmplat să observe adresa. Uimit și curios, omul nu a putut rezista să deschidă scrisoarea și să o citească. Mișcat de credința simplă a băiatului, negustorul a pus niște bani într-un plic și i l-a trimis anonim. Anastasie a fost plin de bucurie și I-a mulțumit lui Dumnezeu.  Negustorul a pus scrisoarea în buzunar și l-a asigurat pe Anastasie că o va posta împreună cu propriile sale scrisori. Băiatul s-a întors la magazinul de tutun, plin de fericire. Când a scos scrisoarea din buzunar să o posteze, negustorul s-a întâmplat să observe adresa. Uimit și curios, omul nu a putut rezista să deschidă scrisoarea și să o citească. Mișcat de credința simplă a băiatului, negustorul a pus niște bani într-un plic și i l-a trimis anonim. Anastasie a fost plin de bucurie și I-a mulțumit lui Dumnezeu.  Câteva zile mai târziu, văzându-l pe Anastasie îmbrăcat oarecum mai bine decât de obicei, angajatorul său a crezut că furase bani de la el și a început să-l bată. Anastasie a strigat: «Nu am furat niciodată nimic. Hristosul meu cel mic mi-a trimis banii.»

Auzind zarva, celălalt negustor a venit și l-a luat deoparte pe vânzătorul de tutun și i-a explicat situația.

Când era încă tânăr, Anastasie a făcut un pelerinaj în Țara Sfântă. În timpul călătoriei, corabia era în pericol de a se scufunda într-o furtună. Anastasie s-a uitat la marea furioasă și apoi la căpitan. S-a dus și a stat lângă căpitan și a luat cârma, rugându-se lui Dumnezeu să-i salveze. Apoi și-a scos crucea pe care i-o dăduse bunica sa (conținând o bucată din Crucea lui Hristos) și a legat-o de cingătoare. Aplecându-se peste bord, a scufundat crucea în apă de trei ori și a poruncit mării: «Tăcere! Fii liniștită!» Imediat, vântul s-a potolit și marea a devenit calmă.  Anastasie a fost întristat, totuși, pentru că crucea sa căzuse în mare și se pierduse. Pe când barca naviga mai departe, sunete de ciocănit păreau să vină din corp sub linia de plutire. Când corabia a acostat, tânărul a coborât și a început să plece.    Deodată, căpitanul a început să strige: «Kefalas, Kefalas, întoarce-te aici!» Căpitanul poruncise unor oameni să coboare într-o barcă mică să examineze corpul pentru a descoperi sursa ciocăniturii și au descoperit crucea lipită de corp. Anastasie a fost încântat să-și primească «Comoara» și a purtat-o întotdeauna., 

Anastasie a studiat teologia și a devenit monah, primind numele Nectarie. A fost hirotonit preot și apoi episcop. A slujit ca Mitropolit al Pentapolisului în Egipt. Datorită invidiei și calomniilor, a fost destituit din funcție fără să i se dea vreun motiv. Cu toate acestea, Sfântul Nectarie nu s-a plâns niciodată și nu a încercat să se justifice.  După mulți ani de răbdare și suferință tăcută, a întemeiat o mănăstire de femei pe insula Egina din Grecia. Acolo a trăit până la sfârșitul vieții, slujind comunitatea și scriind lucrări teologice. Sfântul Nectarie a adormit în pace pe 8 noiembrie 1920 și a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 1961. Este renumit pentru nenumăratele minuni săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moartea sa.  Listă biografică și bibliografică     Viețile Sfinților și Actele de Canonizare – Hotărârea Patriarhiei Ecumenice de canonizare a Sfântului Ierarh Nectarie din Egina (1961).

Proloagele de la Ohrida – Episcopul Nicolae Velimirovici, Viețile Sfinților și învățături duhovnicești (Pomenirile sfinților mărturisitori și ierarhi moderni).

Mărturii și Istorii Athonite / Eginețe – Minunile și viața duhovnicească a Mitropolitului Nectarie de Pentapolis.     Autor, teolog și jurnalist Daniel Caranda

Link util: Viața Spiritual

ă